Prima zi de şcoală nu arată la fel pentru toţi elevii. Imaginile surprinse de corespondenţii „Adevărul” în Bucureşti şi în sate din judeţele Botoşani, Gorj şi Hunedoara scot la iveală lumi paralele. În timp ce elevii din Capitală se plictisesc la festivităţile de început de an şcolar, la sate, copiii fac ochii mari şi ascultă indicaţiile învăţătorilor în legătură cu condiţiile precare în care urmează să înveţe.
Ziua de 10 septembrie înseamnă două situaţii complet diferite în România. Dacă în unele şcoli din Capitală, prima zi de şcoală este dominată de imaginea părinţilor şi copiilor coborând din maşini de lux, în alte zone din ţară, imaginea este una dezolantă, cu şcoli cu săli de clase care au soba în colţ şi cu toalete în curte la care, pentru ca elevii să ajungă, trec pe lângă garduri unde latră câinii. Reporterii „Adevărul” au mers în şcoli din Bucureşti şi din alte zone ale României pentru a vedea diferenţele din interiorul sistemului de învăţământ românesc.
Dacă în Capitală, mulţi copii aflaţi la început de drum plâng pentru că nu sunt obişnuiţi cu schimbarea, în satele din ţară, aceştia, mult mai puţini ca număr, stau cuminţi în bănci şi ascultă indicaţiile învăţătorilor.
„Un an şcolar cu o fărmâmă de normalitate”
La Şcoala Gimnazială „Elena Văcărescu” din Capitală, copiii stau organizaţi, de la primele ore ale dimineţii, în careu. Directorul vorbeşte despre integrarea elevilor într-o societate competitivă, în sensul „ca fiecare dintre noi să fie pregătit pentru viaţă”.
Ideea conform căreia învăţăm pe parcursul întregii vieţi, continuă acesta, se aplică deopotrivă elevilor, părinţilor şi profesorilor. Totodată, profesorul explică faptul că „şcoala a încercat să fie primitoare”, dorindu-le tuturor „un an şcolar liniştit şi cu o fărâmă de normalitate”.
Doi preoţi ţin o scurtă ceremonie religioasă. Un copil îşi face cruce preţ de aproape un minut, în timp ce un altul îl priveşte confuz. Un alt colţ din curtea şcolii, un alt fel de raportare: o fetiţă îşi pierde răbdarea şi îşi trece mâinile încet, peste faţă. Se plictiseşte. E plin de flori şi de strigăte vesele- pentru cei care îşi reîntâlnesc colegii- sau de plânsete- pentru cei care se trezesc între străini.
Articol integral pe www.adevarul.ro