Mâine, în ajun, şi în ziua Bobotezei, în toate bisericile vor fi sfinţite butoaie cu agheasmă mare. Unul dintre obiceiurile specifice acestei sărbători spune că timp de 8 zile nu trebuie să spălăm haine.
Creştinii ortodocşi sărbătoresc poimâine botezul Domnului în apele Iordanului, o sărbătoare cunoscută sub numele de Bobotează. Mâine, în ajun, şi în ziua Bobotezei, în toate bisericile din Iaşi vor fi sfinţite butoaie cu agheasmă mare din care credincioşii ortodocşi să vină şi să ducă în casele lor apa sfinţită. Vineri dimineaţă, în curtea Mitropoliei va avea loc slujba de sfinţire a butoaielor cu agheasmă, care a fost ţinută în fiecare an de Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Teofan, însoţit de un sobor de preoţi. De regulă, slujba începe la ora 7, şi se va termina la ora 9, când va fi oficiată Liturghia, urmând ca de la ora 12 să urmeze procesiunea în urma căreia apa va fi sfinţită şi credincioşii vor veni, sub supravegherea jandarmilor, să îşi umple sticlele cu agheasmă.
Există mai multe obiceiuri în preajma sărbătorii Bobotezei pe care creştinii ortodocşi le respectă. În primul rând, în ziua Bobotezei şi încă opt după aceea se ia agheasmă mare în fiecare dimineaţă, pe nemâncate, şi în aceeaşi perioadă nu se spală haine nici la mână şi nici la maşina de spălat, pentru că se crede că astfel se tulbură apele Iordanului. Agheasma mare mai este folosită de către credincioşi pentru a stropi prin casă, după ce au primit în zilele premergătoare Bobotezei preotul în gospodăriile lor, care a venit să binecuvânteze casa pentru anul care vine. Totodată, se crede că apa sfinţită luată acum are puteri miraculoase şi că ea nu se strică niciodată. În multe localităţi, preotul se duce la apa care trece prin sat sau prin oraş, unde aruncă o cruce ce va fi adusă la mal de unul dintre bărbaţii care sunt dispuşi să se arunce în apele îngheţate, considerându-se că cel care va scoate crucea din apă va avea parte de noroc în tot anul care urmează. Se spune în popor că fetele care cad pe gheaţă în ziua de Bobotează se vor mărita în acel an, ele legându-şi pe inelar un fir roşu, de mătase, şi o bucăţică de busuioc, pe care îl vor pune şi sub pernă pentru a-şi visa ursitul. În această perioadă există şi grupuri de colindători care îl însoţesc pe preot strigând Kira Leisa, adaptarea în română a unei expresii greceşti care înseamnă „Doamne miluieşte“.
Sursa: ziaruldeiasi.ro