Tudor Greceanu, unul dintre așii cerului în război, primul român care a pilotat un avion cu reacţie, a fost aruncat în temnițe după venirea la putere a regimului comunist.
Tudor Greceanu s-a născut în Bucureşti la 13 mai 1917, fiind descendentul unei familii de boieri moldoveni, strănepot de-al lui Ion Ghica, unul dintre fruntaşii Revoluţiei de la 1848.
În anul 1940 a început cursurile de perfecţionare la Şcoala de Aviaţie de Vânătoare din Buzău şi apoi Ghimbav, ieşind din şcoală cu şase brevete: de pilot de vânătoare, de instructor de zbor, de pilot de bimotoare, de înaltă acrobaţie, de zbor de noapte şi de zbor fără vizibilitate.
„Fusesem crescuţi, ca toată generaţia noastră, de părinţi care participaseră la 1916 – 1918 în ura pentru nemţi, dar nu în dispreţ, ci în respect faţă de forţa şi disciplina lor militară. Acum eram aliaţii cu ei; nişte aliaţi de nevoie, trataţi de nemţi ca nişte rude sărace, dar cu toată curtoazia diplomatică, din cauza nevoii care o aveau de România ca bază de plecare la atac, ca rezervă de hrană pentru armată şi ca rezervă de benzină“, scria el în jurnalul său, publicat de sora sa, Martha, în volumul „Drumul celor puţini“.
Iniţial, Tudor Greceanu a fost repartizat la Flotila 1 Vânătoare Bucureşti – Pipera, care era singura flotilă de vânătoare din ţară dotată cu avioane ultramoderne, la care el spune că nici nu îndrăznea să privească.
Dotarea Armatei Române era din punct de vedere tehnic şi numeric mult inferioară vecinei de la Răsărit. „Flotila noastră număra 2.000 de avioane, cu tot cu avioanele sanitare şi de pasageri. Cu toate acestea, a luptat, provocând multe pierderi, cu cele mai mari aviaţii ale timpului: rusească, americană, germană şi engleză. Puţini au fost piloţi de meserie. Majoritatea erau piloţi civili, care practicaseră pilotajul ca pe un sport. Piloţii aceştia sunt cei care au luptat la Odessa, au spart încercuirea de la Stalingrad şi Cotul Donului, şi au fost decoraţi cu Crucea de Fier“, aduce el un omagiu eroilor de la manşă.
continuare pe adevarul.ro