RCAST.NET
NewsPascani.com Pașcani, Târgu Frumos, Iași
Social

O tânără din Pașcani, abandonată de părinți în orfelinat, luptă pentru un trai mai bun. Nu are casă și doarme pe la foștii colegi și profesori

Mereu ne întrebăm încotro ne vor duce căile Domnului și câte vom avea de suferit. Mulți trec prin viață cu ușurință, însă alții sunt aruncați dintr-o luptă într-alta fără a avea timp să conștientizeze. 

 

Este și cazul Elenei Ailoaie care resimte zilnic absența unei familii care să o ajute să meargă mai departe. A fost abandonată la orfelinat de cei care trebuiau să o învețe distincția între bine și rău. Singură, dar cu ambiția de a ajunge cineva, iată că în 1996 doi asistenți maternali o iau în familia lor dându-i educația de care avea nevoie. Miracolul nu ține mult, iar la vârsta adolescenței decid să o ducă înapoi în Centrul de Plasament pentru a-i permite tinerei să-și finalizeze studiile, dat fiind faptul că ei părăseau țara.

  

“Eu am crescut în Centrul de Plasament, și în anul 1996 am fost luată de o familie și crescută timp de 16 ani când m-au dus înapoi, fiindcă nu mă mai puteau ține. Eu am rămas acolo și mi-am terminat studiile ne-a declarat Elena Ailoaie.

În continuare fata s-a văzut nevoită să își caută alinarea în colegii de liceu, în profesorul diriginte, dar și în prietenii ei de la orfelinat. Țelul ei de acum era să termină liceul și să se angajeze, să fie pe cont propriu. S-a angajat ca bonă la o familie din Pașcani cu doi copilași pe care i-a avut în grijă doi ani de zile.

“Am învățat la Liceul Tehnologic “Mihai Busuioc”. Când am terminat, am fost nevoită să mă angajez și am găsit la o familie ca bonă. Eu locuiam și mâncam acolo și am stat timp de doi ani de zile, însă nici ei nu m-au mai putut ține“, adaugă fata speriată.

Acum, de câteva luni a fost nevoită să plece și de la această familie și cum resursele ei s-au terminat, acum s-a deschis față de apropiați și le-a explicat că își dorește un loc al ei.

Am rămas pe drumuri pur și simplu. Familia mea la care am stat a plecat în Italia și mai vorbesc din când în când cu ea. În ultima perioadă rămân pe la cunoștințe seara să dorm și mă simt prost că tot apelez la ele. Nu sunt obligate să mă țină, ne-a declarat Elena Ailoaie.

Contactată telefonic, fosta ei colegă de bancă din liceu are doar cuvinte de laudă la adresa fetei și caută soluții pentru problema ei.

“Tot ce pot spune despre Elena este faptul că e o fată deosebită. Mi-a fost colegă de bancă timp de cinci ani . Este genul de persoană care se lasă pe ea și ajută pe alții. Mă doare să aflu că părinții adoptivi au renunțat la ea și că nu are încotro merge. La școală era studioasă, mergea mereu în continuare. De apreciat la ea este faptul că ține capul sus. M-aș bucura să știu că cineva o ajută, ne-a declarat Roxana Pascal, fosta colegă de bancă.

Ieri, în audiențele ținute de către primarul Dumitru Pantazi, aparent sfioasă a intrat pentru a spune povestea ei de viață și a cere ajutorul. În acest caz, dosarul fetei a fost direcționat către Compartimentul de Asistență Socială.

“În momentul de față am luat legătura cu o Fundație pentru a vedea dacă găsim o cazare pentru ea. Vom lua legătura cu persoana la care a locuit până acum. În primă fază i-am luat actele și am început demersurile pentru acordarea unui ajutor social, ne-a declarat Adrian Hariga, responsabil Compartimentul de Asistență Socială la Primăria Municipiului Pașcani.

Elena  Ailoaie, o fire sensibilă care are mereu lacrimi în ochi când povestește încercările vieții ei, dă dovadă de demnitate și cere un simplu ajutor care ar consta într-un loc de muncă și un loc unde să stea fără a se simți stânjenită că ar deranja cu prezența.

 

 Citește și {loadposition articlescategoryload}

 

Related posts

Captivi la locul de muncă. Dramele prin care trec salariaţii ieşeni!

Redacția

Două lumi pe aceeaşi glie

Redacția

Persoanele cu handicap permanent scapa de evaluarile periodice

Redacția
Încarcă...