Comunicat de presă: În data de 1-2 iunie 2019, în parohia „Adormirea Maicii Domnului, Humosu, protopopiatul Pascani, a avut loc o activitate intitulată „Hristos în familie, prin biserică”, devenită tradiție pentru copilașii din sat, aflandu-se la cea de a IV-a ediție.
Inițial, cu câteva zile înainte, totul era pregatit: sâmbătă o sa fie cea mai frumoasă și memorabilă zi. Nerăbdarea, începea usor , usor sa ne cuprindă: mai sunt două zile, mai este o zi. Vineri, la miezul nopții,cand doar bufnita era trează, noi ne-am dat întâlnire la Sfânta Liturghie, rugandu-l pe Dumnezeu sa organizeze cum stieEl mai bine această zi.
Sâmbătă, ziua cea mare. Orele dimineții, ne arătau că putem să desfășurăm activitatea, iar ploaia cu siguranță nu va veni la noi. Nu a trecut foarte mult timp, cu pregătirile gata si copilași intrând cate unul pe poarta bisericii că picăturile de ploaie începeau să curgă ca un râu.
„ Nu este posibil așa ceva. O sa ploua… Ce ne facem” (Maria)
In cateva secunde, întunericul ne-a cuprins, iar descarcarile electrice luminau cerul. Nici o șansă ca acesta zi să se schimbe, dar cu toate acestea, trebuie să facem ceva cu această zi. Rămași „ blocati” , am avut prilejul să ne cunoaștem mai bine, sa ne unim în rugăciune și sa avem acelasi scop: de a nu desnadajdui!
Când picăturile de ploaie s-au mai domolit, am si pornit o petrece mică pentru copiii curajoși.
Gândurile noastre se îndreptau firesc către ziua de duminică. „ oare ploaia se va opri?” Erau intrebarile cele mai frecvente. Cum orice lucru bun, începe si se termina cu o rugăciune, asa am facut si noi. Poate, poate, ceva se va schimba. BineînțelescăMăicuța noastră nu a întârziat cu raspunsulei, iar atunci când glasurile noastre rosteau Cuvine-se cu adevărat, un fulger a luminat totul.
A doua zi dis de dimineață, un soare strălucitor care ar fi reușit să încălzească si o inimă de piatră. O dovadă de dragoste incredibila!
După Sfânta Liturghie, nu mai era semn de îndoială. Totul era pregatit, copiii erau nerăbdători iar noi, pregătiți să le facem o zi de neuitat.
100 de copiii s-au bucurat împreună cu noi, au cântat, au dansat, au pictat si s-au bucurat de atelierele puse la dispoziție de către voluntari. Cel mai mult, au avut de câștigat voluntarii:zambete multe, mulțumiri, aplauze si încurajari.
Cu pași repezi ne apropiam de final. Nimeni nu vroia parca se se gândească la momentul despărțirii. O despărțire temporară, deoarece voluntarii au promis că vor face mai des astfel de activități prin care sa nu uite de copilărie.
Acum, gandindu-ma la tot ce s-a întâmplat, imi dau seama ca mai bine nu se putea. Atât de bun este Dumnezeu, încât noi credem de cele mai multe ori ca este împotriva noastră dar de fapt adevaruleste altul. Pretutindeni este cu noi, în noi si are grija ca totul sa se desfasoare fix cand trebuie și la momentul potrivit.
Slavălui Dumnezeu pentru toate, cum ne spune părintele Ionuț Ailincai întotdeauna.