Prevederile primelor coduri ruriere române erau strânse legate de realităţile epocii, în care traficul era dominat de birje şi, abia după 1900, de apariţia timidă a primelor automobile. Regulile prevedeau ca birjarii să nu fumeze când aveau muşterii, erau arestaţi dacă erau prinşi beţi pe capră, iar maşinile circulau cu „iuţeala“ maximă de 15 km/oră.
Evoluţia mijloacelor de transport şi a fenomenului automobilistic în general a impus, de-a lungul timpului, o adaptare permanentă a codurilor rutiere din România până la forma din prezent, cu siguranţă nu ultima modificare a regulilor de comportament la volan şi a sancţiunilor inerente. Primele încercări de sintetizare a regulilor de pe drumurile publice datează din 1859, adică în urmă cu 156 de ani când apare „Ordonanţa pentru reglementarea trăsurilor în Bucureşti“, primul cod rutier din România. În lipsa maşinilor de pe străzile şi uliţele Bucureştiului, acesta stabilea câteva reguli de bun simţ pentru circulaţia birjelor, singurele mijloace de transport din Capitală.
„Codul“, îmbunătăţit în 1868, avea câteva reguli clare, uşor amuzante din perspectivă modernă. Astfel, nu exista permis de conducere, însă nu puteai deveni birjar decât după ce împlineai 21 de ani, când trebuia să obţii o aprobare scrisă din partea autorităţilor că îndeplineşti condiţiile pentru a conduce birja: probitate şi capabilitate de „a conduce cu ştiinţă“.
Citește articolul integral pe Adevarul.ro
Citește și: {loadposition articlescategoryload}