Un subiect mult discutat zilele acestea îl reprezintă nivelul redevenţelor încasate de către stat din toate resursele : petrol, gaz, minereuri de toate tipurile – feroase si neferoase.
Pe fondul manifestărilor publice din ultima perioadă, analistii economici îsi pun întrebarea, pe bună dreptate: care ar fi cel mai bun sistem de redevenţe pe care România l-ar putea aplica de la începutul anului viitor, astfel încât să crească valoarea încasărilor? Această crestere, însă, ar trebui să se producă fără a periclita proiecte majore de investiţii.
Pe de o parte, producătorii de petrol şi gaze au tot interesul să plătească redevenţe cât mai mici, argumentul lor principal fiind nevoia de investiţii. Pe de altă parte, interesul statului este de a obţine venituri cât mai mari la buget, nevoie alimentată şi de presiunea publicului extrem de sensibil pe această temă, mai ales în contextul actual. Să nu uităm faptul că, în 2012, România a încasat în total redevenţe de 315 mil euro din toate resursele.
Permiteti-mi să amintesc în acest context studiul realizat de către Ernst & Young asupra sistemului de redevenţe aplicat şi în alte state, studiu în care sunt cuprinse zone de referinţă, ţări care au condiţii similare cu cele ale României în privinţa cantităţilor, nivelului de foraj, adâncimi, zăcăminte on shore – pe platforma continentală, sau off shore – pe platforme maritime. Comparatia dintre aceste tări, cu conditii similare, si România este cu atât mai benefică cu cât, în acest fel va putea fi făcută o diferenţiere a nivelului redevenţelor în funcţie de condiţiile de exploatare.
În acest moment, la nivel mondial există trei mari sisteme de taxare în privinţa exploatării hidrocarburilor.
Sistemul concesiunilor, actualul sistem folosit în România, care se aplică, de altfel, în toată Europa, dar şi în America de Nord, are la bază redevenţa plătită statului, în cazul ţării noastre situându-se între 3,5% şi 13,5% în funcţie de dimensiunea zăcământului. Potrivit datelor ANRM, în Germania se percepe o redevenţă de 10% atât din valoarea producţiei de gaze, cât şi din cea de petrol, în Ungaria, redevenţele variază între 12% şi 30% în funcţie de dimensiunea zăcământului, iar în Franţa redevenţele pot ajunge până la 30% din valoarea producţiei, în funcţie de zăcământ. Un alt sistem de taxare este cel care se bazează pe împărţirea producţiei, în care investitorul îşi asumă riscurile, iar statul primeşte o cotă parte după ce compania petrolieră îşi recuperează investiţiile. Acest sistem este folosit cu preponderenţă în ţările arabe, iar statul poate ajunge să preia chiar şi 70% din producţia zăcământului, fiind însă folosit în special pentru zăcăminte uriaşe şi în state cu rezerve considerabile. Un al treilea mare sistem este cel bazat pe contracte de servicii, folosit în Mexic şi Iran.
Revenind la ţara noastră, în cazul acordurilor petroliere încheiate în baza Legii actuale a petrolului cel mai probabil vor fi adăugate acte adiţionale. Mă refer aici la acordurile încheiate în ultimii ani în baza Legii petrolului 238/2004, precum cele cu OMV Petrom si Exxon pentru explorare şi exploatare în Marea Neagra şi cele cu Chevron pentru explorare şi exploatare a gazelor de şist, în care au fost stabilite termene ce depăşesc 2014. Actualele redevenţe au fost fixate în 2004 şi sunt valabile până în decembrie 2014. Tot în 2004 a fost semnat şi contractul de privatizare a companiei Petrom cu grupul austriac OMV. Actualele cote de redevenţe au fost stabilite, iniţial, în 2002 prin OUG 47/2002, după care, în 2004, au fost fixate prin actuala Lege a petrolului.
Stimaţi colegi,
Având în vedere cele enuntate, trebuie să luăm în calcul două aspecte: pe de o parte, necesitatea de a colecta din redevenţe mai mult decât încasăm, fiind, în prezent, în situatia de a colecta cel mai puţin din UE la acest capitol; pe de altă parte, nevoia de investitii – nevoie care înseamnă să luăm în calcul dezvoltarea unor operatori economici. Pe întelesul tuturor, trebuie să împăcăm si capra si varza! Nici statul să nu aibă de pierdut, dar nici să gonim investitorii din tară, să le punem piedici sau să le creăm un mediu economic neatractiv.
Noua lege privind redeventele se află deja pe masa de lucru a Guvernului, un comitet ministerial analizând legislatia din domeniu. Dar si noi, în Parlament, trebuie să ne facem temele! Bunăoară, propun analizei dumneavoastră legislatia din domeniu precum si studiile realizate în ultima perioadă, pentru ca, la momentul oportun, să adoptăm legea, în avantajul nostru ca stat, dar si în avantajul investitorilor si al cresterii economice.
Florin Constantinescu, senator PSD Iași