În mai bine de patru ani, Guvernul n-a putut trece de încăpăţânarea unui proprietar de teren, întârziind lucrările de ameliorare a cursului râului. În acest timp, Siretul a rupt deja câţiva metri din malul pe care se află casele sătenilor din Alexandru Ioan Cuza. Locuinţa lui Petru Lazăr se află acum în prima linie, la câţiva metri de ape.
Că Siretul face ravagii în vestul judeţului, asta e o poveste veche. În ultimul timp însă, inundaţiile care au loc în aval de Paşcani nu mai sunt de actualitate, cu atât mai mult cu cât „curajoşii“ care şi-au făcut case în albia mare a râului au înţeles că nu-i poate salva nimeni de la o viitură de amploare şi au acceptat strămutarea. Dar Siretul a găsit un alt mod să se facă de temut: meandrele. Iar unul dintre ele „muşcă“ deja dintr-un sat, Alexandru Ioan Cuza, din comuna cu acelaşi nume.
Meandrele sunt bucle, coturi, pe care un curs de apă le face mai ales în zonele joase. Pe cursul Siretului, ele devin mai dese după ce râul trece de Paşcani. Aici, altitudinea scade sub 200 de metri, iar curgerea apei încetineşte. Aluviunile sunt depuse în apropierea malului din interiorul cotului, pe când malul opus este supus eroziunii. Fenomenul de eroziune se înteţeşte atunci când nivelul apelor creşte – de exemplu primăvara, după topirea zăpezilor. Bucla se tot alungeşte până când râul îşi găseşte singur „scurtătura“, iar limba de pământ creată se transformă într-o mică insulă, iar în final bucla rămâne izolată, ca un lac în formă de potcoavă.
Singur contra apelor
Casa lui Petru Lazăr se află acum la doar câţiva metri, aproximativ zece, de malul abrupt care se surpă. În 2008, între curtea lui şi cursul râului era şi un drum. Acum, unul dintre stâlpii de beton care străjuiau drumul zace în mijlocul râului. Se vede bine, pentru că betonul a fost de calitate şi a rezistat acţiunii apei. La câţiva metri de el se văd nişte grinzi de beton. E tot ce a rămas din casa vecinilor lui Petru Lazăr, pe care apele au luat-o cu tot cu mal în 2010. Nici curtea lui Lazăr nu mai e întreagă: se micşorează viitură cu viitură.
Siretul pare să-şi fi schimbat direcţia „ofensivei“. „Acum sapă în spatele casei mele. De acolo o să o înghită“, spune Lazăr. Omul ar vrea să se mute, dar spune că e prea bătrân ca să-şi mai ridice altă casă, iar pensia de 700 de lei abia îi ajunge să trăiască.
La rândul lui, primarul Vasile Baciu spune că nu are cum să-l ajute, pentru că nu are nicăieri în sat un adăpost în caz de necesitate. Şi el aşteaptă, ca şi Lazăr, o rezolvare de la Guvern. „Ce altceva putem să facem: să intrăm în greva foamei, să ne legăm de gard?“, a spus primarul comunei Al.I. Cuza.
Meandrele birocraţiei
La rândul lui, Guvernul se preocupă de consolidarea malului Siretului încă din martie 2012, de pe vremea lui Mihai Răzvan Ungureanu. În martie 2012, pe site-ul Executivului a fost publicată nota de fundamentare a HG nr. 166/ 13.03.2012 privind darea în administrarea Administraţiei Naţionale „Apele Române“ a bunului imobil trecut în domeniul public al statului în vederea realizării obiectivului de investiţie de interes naţional şi de utilitate publică „Amenajare albie râu Siret la Alexandru Ioan Cuza, judeţul Iaşi“.
În HG publicată două săptămâni mai târziu în Monitorul Oficial, se vorbeşte de viteza cu care Siretul taie din mal (2 m/an), de circa 50 de case aflate în pericol, de aproximativ 80 de hectare de teren agricol şi de 15 hectare de pădure ameninţate. O HG mai veche, 796/2010, atribuie 10,6 milioane de lei Administraţiei Naţionale „Apele Române“ care urma să realizeze, prin intermediul Administraţiei Bazinale de Apă Siret, lucrări de înlăturare a efectelor calamităţilor naturale produse de inundaţii în perioada mai-iulie 2010 în judeţele Covasna, Harghita, Tulcea, Iaşi şi Suceava.
Pentru desfăşurarea şantierului e nevoie de aproximariv şase hectare, iar în 2012 a fost trecut temporar în proprietatea „Apelor Române“ doar o parte. „Nu poţi să faci nicio alocare, nicio investiţie, dacă terenul nu este în proprietatea ta. După ce faci investiţia, îl dai înapoi comunităţii respective sau proprietarului“, ne-a explicat Petru Dascălu, şeful Sistemul Hidrografic Independent Paşcani. Restul de aproximativ două hectare şi jumătate se află în proprietate privată, iar proprietarul n-a vrut nici în ruptul capului să facă un schimb de terenuri.
În Planul de achiziţii publicat anul trecut de ABA Siret, este menţionat contractul „Execuţie lucrări de construcţii pentru obiectivul de investiţii «Amenajare albie râu Siret la A.I. Cuza, judeţul Iaşi»“, care urma să fie scos la licitaţie pe 20 iunie. Valoarea estimată a contractului era de 25 de milioane de lei, inclusiv TVA, dar licitaţia s-a amânat tocmai datorită încăpăţânării proprietarului.
Până la vara următoare, Doamne-ajută!
În aprilie 2017, după ani de negocieri eşuate, la propunerea ABA Siret, Ministerul Apelor şi Pădurilor (MAP) a supus dezbaterii publice proiectul de Hotărâre a Guvernului privind aprobarea amplasamentului şi declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor (terenului) pe care urmează să fie săpat canalul de curgere a apelor Siretului. Lunca Siretului mijlociu este o arie protejată care se întinde de la Paşcani până în sudul judeţului Bacău. Alături de alte aproximativ 300 de asemenea situri, ea face parte din reţeaua ecologică europeană Natura 2000, cu rol principal de protecţie şi conservare a speciilor şi habitatelor de pe teritoriul Uniunii Europene.
Între timp, Guvernul Grindeanu a fost înlocuit de Guvernul Tudose şi, în ciuda vizitelor şi semnalelor trase de prefect şi de preşedintele CJ Iaşi, actul legislativ prin care se dispune exproprierea nu a mai apărut. Spre deosebire de aparatul guvernamental, Siretul continuă să curgă şi să rupă din malul pe care stau casele sătenilor din Al.I. Cuza. Deja este târziu ca să înceapă lucrările în acest an.