Am citit recent despre declarația dlui prim-ministru Marcel Ciolacu, prin care solicita găsirea de soluții pentru salarizarea diferențiată a profesorilor în funcție de performanță. Înțeleg că pentru cineva care nu este foarte familiarizat cu învățământul preuniversitar, problema poate părea destul de simplă: Elevul vine la școală, învață și pleacă învățat. În cazul acesta, sigura variabilă care explică performanța ar fi experiența școlară a elevului (și implicit, măsura în care profesorul își face treaba).
Însă pentru cei care înțeleg științele educației sau pentru cei care lucrează la firul ierbii este foarte clar că problema este mult mai complexă. Performanța elevilor depinde de foarte mulți factori, dintre care unii sunt dificil de gestionat de către profesori. De exemplu, dacă predai într-o comunitate în care elevii frecventează școala foarte rar din diferite motive (ex. trebuie să stea acasă cu fratele mai mic sau să își ajute părinții la munca câmpului), este foarte greu să arăți că ești profesor performant conform unor standarde de performanță universale impuse de la minister.
Ce performanță să ai dacă ai în față niște bănci goale? Dacă ești profesor de română la clasa a VIII-a și te chinui să îți înveți elevii că la „pită” i se pune „pâine”,
» Citește continuarea pe pagina autorului