Condamnat la închisoare pe viață pentru uciderea unui frate, un bărbat din județul Iași nu a reușit să obțină o pedeapsă mai ușoară în apel. Dimpotrivă, magistrații Curții de Apel par să regrete că în Codul Penal nu este prevăzută o pedeapsă încă mai dură. I-ar mai fi reținut cu plăcere o circumstanță agravantă inculpatului, dacă ar fi avut voie.
Vasile Cojocariu fusese liberat la începutul anului trecut din executarea unei pedepse de 10 ani de închisoare pentru omor, după ce ucisese un bătrân de 83 de ani cu o furcă și un topor. Întors acasă, în Miroslovești, Cojocariu se apucase de creșterea animalelor, împreună cu trei dintre frații săi. Pe 24 iunie anul trecut, între frați a izbucnit o ceartă legată de situația locativă a lui Cojocariu. Băut deja, acesta s-a luat la ceartă cu unul dintre frați, Mihai. Acesta l-a lovit cu pumnul în față. Vasile l-a apucat de gât și l-a lovit la rându-i de mai multe ori cu pumnii, amenințând că îl omoară. Cei doi au fost despărțiți de ceilalți frați, iar Mihai a încercat să fugă. Vasile s-a luat după el și l-a înjunghiat în curte. Apoi, a smuls din pământ un arac și i l-a înfipt adânc în rana din abdomen, răsucind. Rezultatul a fost fost o puternică hemoragie ce a condus în scurt timp la deces.
Hotărârea Tribunalului, care l-a condamnat pe Cojocariu la închisoarea pe viață, a fost contestată de acesta în fața Curții de Apel. El a cerut reducerea cuantumului pedepsei, invocând faptul că ar fi fost provocat de fratele său. Emoția puternică provocată de lovitura cu pumnul primită de la fratele său îl făcuse să-și piardă controlul și să reacționeze deosebit de violent. Legea nu impune însă ca riposta să fie proporțională cu actul provocator.
Cojocariu solicitase luarea în considerare a provocării și în primă instanță, dar magistrații Tribunalului respinseseră cererea. De aceeași părere au fost și judecătorii instanței de control judiciar. Oricât de grav ar fi un act de violență, el nu reprezintă prin sine însuși o provocare. Cel care invocă această circumstanță trebuie să demonstreze starea de surescitare nervoasă care l-a făcut să nu se poată abține de la ripostă. Or, Cojocariu era nervos încă de la începutul discuțiilor cu viitoarea sa victimă. Îi adresase injurii și amenințări cu moartea fratelui său înainte ca acesta să-l fi lovit. De altfel, conflictul fusese inițiat chiar de Cojocariu. Nu se putea vorbi astfel de o provocare venită din partea victimei și nici de o depășire a limitelor legitimei apărări.
Magistrații Curții de Apel s-au arătat oripilați de fotografiile aflate la dosar, care prezentau scena crimei și rănile suferite de victimă.
De asemenea, faptul că Cojocariu nu se afla la prima crimă, iar de această dată își ucisese fără să clipească chiar un frate, a fost apreciat de magistrați ca un aspect îngrijorător, care impunea o severitate maximă.
continuare pe ziaruldeiasi.ro