Adevărate aventuri într-o vreme în care distracțiile erau puține, iar micile-mari bucurii mai apreciate, taberele școlare erau prezente în toate județele, cele mai multe fiind finanțate de Stat. Dacă înainte de 1989 existau și tabere de profil, unde copiii erau aleși pe sprânceană, în prezent, aceste destinații au devenit istorie, locuri precum Năvodari sau Costinești fiind în paragină.
Odată cu începerea vacanței, pentru copiii din timpul regimului comunist se dădea și startul sezonului a ceva ce astăzi ar putea fi banal, dar atunci era o adevărată bucurie: taberele școlare. Fie că erai pionier, UTC-ist sau student, așteptai cu nerăbdare momentul în care puteai merge gratuit la mare sau la munte timp de până la două săptămâni, pentru a cunoaște alți elevi din întreaga țară, a participa la activități de învățare sau recreere sau chiar a te îndrăgosti.
Dacă în prezent taberele școlare sunt organizate mai degrabă la nivel școlar, în perioada comunistă exista un întreg aparat care se ocupa de acest sector aflat într-o constantă creștere. Ministerul Învățământului și Organizația de Pionieri se ocupau de organizarea taberelor pentru elevii de până în clasa a VIII-a (inclusiv), în timp ce Uniunea Tineretului Comunist (UTC) și ministerul, de cele pentru liceeni. Pentru mediul universitar, taberele erau organizate de Asociația Studenților Comuniști din România (ASCR) și, de asemenea, Ministerul Învățământului. În fapt, de acest sector se ocupa la toate nivelurile Administrația Taberelor.
Se pare că în perioadă se dezvoltase o întreagă rețea de tabere la nivel național, aproape în fiecare județ existând locuri în care elevii puteau face diverse activități. „Se făcea astfel pentru ca elevii să nu fie plimbați dintr-o parte în alta a țării. De cele mai multe ori, plecau în județele din proximitate“, a explicat istoricul Matei Gheboianu pentru „Weekend Adevărul“. În fapt, administrațiile județene erau obligate prin planul național să organizeze tabere și să aibă astfel de unități de cazare în zone mai pitorești. Se estimează că la nivel național ar fi existat în acea perioadă aproape 200 de astfel de unități de cazare destinate elevilor. „De exemplu, în județul Arad, care nu era unul cu mare potențial turistic, însă în anii ’70-’80 avea trei tabere pentru pionieri, printre care Păuliș și Moneasa. Cred că în ultima perioadă exista și la Căsoaia“, ne-a relatat istoricul Lavinia Betea.
continuare AICI