O stradă lungă, cu blocuri gri și multe mașini. Așa cum e cam tot Milano, în câteva cuvinte, dacă reușești să-ți ștergi de pe retină, totuși, imaginea cu Piazza del Duomo. Tot așa cum e și Bucureștiul, dacă ieși din Centrul Vechi și intri în partea de oraș ridicată în ”Epoca de Aur”.
Dacă spui român, în Italia, cuvântul e asociat de localnici cu badantele, asistentele și constructorii care au invadat peninsula, devenind majoritatea minorităților. Nu se cunosc prea mulți oameni de afaceri, avocați ori ingineri români. Iar despre doctori, nici atât. Cu atât mai surprinzător e să afli că în capitala economică a Italiei există o clinică în care aproape tot personalul e format din români.
Într-o stradă gri, lungă și plină de mașini, la parterul unui bloc cenușiu, așa cum întâlnești în tot orașul, se află instituția care e ca un portal ce te trimite vreo 1.700 de kilometri mai departe, mult mai în est. În afară, totul este italian. Bine, mai puțin micile cafenele care au fost preluate masiv, în ultimii ani, de comunitatea chinezească, dar dincolo de ușa roz e România.
Așa cum o știți și voi. Cu asistente care în orice moment de respiro se strâng în grup de trei și încep să șușotească,
» Citește continuarea pe pagina autorului