Agheasma mare nu se strică niciodată, spun tradiţiile româneşti. Potrivit preoţilor, agheasma are în ea harul lui Dumnezeu şi este o apă cu puteri tămăduitoare, care trebuie păstrată la loc de cinste.
Daca agheasma capătă însă un miros neplăcut, din pricina vasului în care a fost păstrată, si nu mai poate fi folosită, aceasta se varsă într-o apă curgătoare curată sau la rădăcina unui copac. Agheasma se păstrează curată şi proaspătă vreme îndelungată, fara a da semne de învechire sau alterare. Deşi acest lucru este unul dintre cele mai mici semne ale prezenţei harului în această apă sfinţită, el ar fi de ajuns singur să-l nască întru credinţă pe cel necredincios, susţin preoţii.
Ce facem cu Agheasma “Apa sfinţită în ziua de Bobotează curăţă şi vindecă trupul credinciosului. Cu ea se sfinţesc locuinţele, se alungă duhurile rele, iar la sate oamenii stropesc animalele, grajdurile şi chiar pământurile. Ba chiar aruncă din apa sfinţită în fântâni”, susţine părintele Roman Pintea Apa cu puteri tămăduitoare poate fi păstrată în casă şi câţiva ani, fără să se altereze, spre deosebire de apa normală.
Citiți articolul integral pe Adevărul.ro
Citește și: {loadposition articlescategoryload}