15 ianuarie este ziua lui Mihai Eminescu, dar și Ziua Culturii Naționale. Anul acesta se împlinesc 175 de ani de la nașterea celui mai cunoscut poet și prozator român.
15 ianuarie 2025 marchează împlinirea a 175 de ani de la naşterea poetului Mihai Eminescu, considerat ca fiind cea mai cunoscută și influentă personalitate din literatura română. Printre operele notabile se numără Luceafărul, Odă și cele cinci Scrisori (I, II, III, IV și V).
Când s-a născut Mihai Eminescu
Mihai Eminescu, născut Mihail Eminovici pe 15 ianuarie 1850, la Botoșani, a fost poet, prozator şi jurnalist român, considerat drept ultimul mare poet romantic din Europa.
În 31 martie 1889, Mihail Chințescu, un conferențiar susținea la Ateneul Român că Eminescu s-a născut la Soleni, un sat din Moldova. Într-un registru al membrilor Junimii, Eminescu însuși a notat ca loc al nașterii Botoșani, iar ca dată a trecut 20 decembrie 1849. Potrivit Wikipedia, în registrul școlii primare a fost consemnată data de 6 decembrie 1850, iar în documentele gimnaziului din Cernăuți este trecută data de 14 decembrie 1849.
Sora poetului, Aglae Drogli, într-o scrisoare către Titu Maiorescu susținea ca dată a nașterii 20 decembrie 1849, iar ca loc al nașterii – Ipotești. Fratele poetului, Matei, a susținut o altă dată – 8 noiembrie 1848 și ca localitate Dumbrăveni, iar mai târziu a susținut că a găsit o psaltire veche unde tatăl poetului notase: „Astăzi, 20 decembrie, anul 1849, la patru ceasuri și cinsprezece minute evropienești, s-a născut fiul nostru Mihai.”
Cu toate acestea, data și locul nașterii marelui poet român au fost acceptate ca fiind 15 ianuarie 1850, în Botoșani, precum a fost consemnat în registrul de nașteri și botez în arhiva bisericii Uspenia (Domnească) din Botoșani; în acest dosar data nașterii este trecută ca „15 ghenarie 1850”, iar a botezului – data de 21 în aceeași lună a aceluiași an.
Cum a fost copilăria lui Mihai Eminescu
Copilăria şi-a petrecut-o la Botoșani și Ipotești, în casa părintească și prin împrejurimi, într-o totală libertate de mișcare și în contact cu oamenii și cu natura, stare evocată cu adâncă nostalgie în operele sale, precum Fiind băiet… sau O, rămâi.
Nu se ştie exact unde a făcut primele două clase primare, însă, începând cu clasa a III-a în 1858 a urmat Școala primară ortodoxă orientală la Cernăuți. La finalul clasei a III-a este clasificat al cincisprezecelea dintre cei 72 de elevi. Frecventează aici și clasa a IV-a în anul școlar 1859/1860 şi termină școala primară cu rezultate bune la învățătură. A terminat clasa a IV-a clasificat al cincilea din 82 de elevi.
Între 1860 și 1861 a fost înscris la Liceul German din Cernăuți, liceul în care profesorii proveneau cu precădere din Austria, întocmeau studii și colaborau la publicațiile vremii. Elevul Eminovici Mihai a promovat clasa I, fiind clasificat al unsprezecelea în primul semestru și al 23-lea în cel de-al doilea semestru. Nu are notă la română pe primul semestru și este clasificat de Miron Călinescu, erudit în istoria bisericii ortodoxe române.
În clasa a II-a, pe care a repetat-o, l-a avut ca profesor pe Ion G. Sbiera, succesorul lui Aron Pumnul la catedră, culegător de creație populară și autor de studii de ținută academică. Aron Pumnul îl calificase în ambele semestre cu note maxime la română. A obținut insuficient pe un semestru la Valentin Kermanner, la limba latină și pe ambele semestre la Johann Haiduk, la matematică. Mai târziu a mărturisit că îndepărtarea sa de matematică se datora metodei rele de predare.
În 16 aprilie 1863 a părăsit definitiv cursurile, deși avea o situație bună la învățătură. Avea note foarte bune la toate materiile. Ion G. Sbiera i-a dat la română calificativul vorzüglich – eminent. Plecând în vacanța de Paști la Ipotești, nu s-a mai întors la școală.
În 1864 elevul Eminovici Mihai a solicitat Ministerului Învățământului din București o subvenție pentru continuarea studiilor sau un loc de bursier. A fost refuzat, „nefiind nici un loc vacant de bursier“.
În 21 martie 1864, prin adresa nr. 9816 către gimnaziul din Botoșani, i s-a promis că va fi primit „negreșit la ocaziune de vacanță, după ce, însă, va îndeplini condițiunile concursului“.
Elevul Eminovici a plecat la Cernăuți, unde trupa de teatru Fanny Tardini-Vladicescu dădea reprezentații. În 5 octombrie 1864 Eminovici a intrat ca practicant la Tribunalul din Botoșani, apoi, peste puțin timp, a fost copist la comitetul permanent județean.
În 5 martie 1865 Eminovici a demisionat, cu rugămintea ca salariul cuvenit pe luna februarie să fie înmânat fratelui său Șerban. În 11 martie tânărul M. Eminovici a solicitat pașaport pentru trecere în Bucovina. În toamnă s-a aflat în gazdă la profesorul său, Aron Pumnul, ca îngrijitor al bibliotecii acestuia. Situația lui școlară era de „privatist“. Cunoștea însă biblioteca lui Pumnul până la ultimul tom.
continuare pe observator