NewsPascani.com Pașcani, Târgu Frumos, Iași
Sănătate

Mărturiile unui ieșean cu COVID-19 după ce a ieșit de la Terapie Intensivă: „Îmi era frică să adorm, voiam să rămân conștient, să mă asigur că nu voi muri în somn”!

Un ieșean în vârstă de 51 de ani care va fi externat astăzi de la Spitalul de Boli Infecțioase din Iași povestește experiența sa de 8 zile pe secția de Terapie Intensivă. A intrat în această secție deși nu avea alte boli asociate. Oxigenul de pe salon nu mai făcea față. Bărbatul a povestit în exclusivitate pentru BZI ceea ce se întâmplă cu pacienții cu COVID-19 în secțiile de Terapie Intensivă:

„Îi vedeam bătând în pat cu palma să anunțe medicii că nu mai au oxigen, vorbeau prin somn și plângeau de spaimă”.

Ieșeanul a rămas marcat de suferința oamenilor și a luat o decizie care îi va schimba viața.

Ieșeanul de 51 de ani spune că s-a infectat cu COVID-19 pe data de 10 iulie, la Compania de Transport Public (CTP) Iași. Acesta colaborează, prin firma la care lucrează, cu CTP și s-a aflat în momentul nepotrivit, la locul nepotrivit.

„Aleg să-mi ascund identitatea pentru că lucrez în colaborare cu mai multe firme și instituții din Iași, iar oamenii sunt încă reticenți când aud că ai avut COVID-19. Pe data de 10 iulie, am mers la biroul de aprovizionare al CTP. Eram singurul care purta mască. Toți angajații erau relaxați și se comportau de parcă nu am fi în plină pandemie. Am citit ulterior în ziare că mulți de acolo au fost găsiți pozitivi cu COVID-19. Am mers acasă, n-am avut niciun simptom.

Pe data de 12 iulie, m-a prins ploaia prin oraș. Am ajuns acasă, îmi era frig, transpiram și am deschis geamul. S-a făcut curent. A doua zi dimineață, am început să am simptomele unei răceli. Până pe data de 19 iulie am avut febră, tuse, nu mai aveam gust și mă simțeam din ce în ce mai slăbit. Am sunat medicul de familie și mi-a spus să merg să-mi fac testul”, povestește M.I.

Pe data de 20 iulie, după ce a fost instruit de către medicul de familie, M.I a mers la un laborator privat din Iași și și-a făcut testul de depistare a infecției cu COVID-19. Pe data de 21 a primit rezultatul testului și era pozitiv. A fost internat la Spitalul de Boli Infecțioase din Iași.

„Pe 21 am fost internat la spital. Ulterior, familia mea s-a testat. Una dintre fiice și soția au fost depistate pozitiv și au fost internate 48 de ore în spital, fiind asimptomatice. De pe data de 22 iulie a început calvarul meu. Începeam să nu mai pot respira fără suport de oxigen. Tușeam extrem de des. Nu puteam nici să merg la baie. Mai mult de maximum 20 de secunde nu puteam respira fără suport de oxigen. Îmi venea să mă scap pe mine, efectiv, numai să nu mai fiu nevoit să mă duc la baie să simt că rămân fără aer. Cel mai cumplit era atunci când mâncam. Luam o gură de mâncare și trebuia să mestec cu masca de oxigen pe față, pentru că rămâneam fără aer”, mai spune M.I.

Imaginile care l-au marcat pe viață pe M.I. au fost momentele în care cadrele medicale au scos pe targă 3 pacienți decedați după ce au pierdut lupta cu COVID-19. A simțit, așa cum povestește, că viața lui atârnă de un fir de ață, că viața lui depinde de iscusința medicilor și de Dumnezeu.

„Cel mai urât coșmar este să vezi cum unul câte unul sunt scoși pe targă, afară din salon, după ce au murit. Mă rugam la Dumnezeu să nu fiu eu următorul. Timp de 8 zile, singura imagine pe care am putut să o văd era un geam deschis. În geam reflectau copaci și un acoperiș de casă. În geam am văzut răsăritul și apusul soarelui. Din când în când, auzeam clopotele unei biserici și mă rugam la Dumnezeu să mă țină în viață să-mi văd copiii și soția. Mă trecea fiorul de fiecare dată și mă gândeam, Doamne, sper să nu mă scoată și pe mine în sac și pe targă de aici”, mai spune M.I.

În cele 8 zile de internare în secția de Terapie Intensivă M.I. povestește că din cauza lipsei altor activități a înțeles că familia și timpul petrecut în natură sunt de neprețuit. A numărat orele și zilele și a așteptat ziua în care va putea fi din nou pe picioarele lui.

„Dintr-o persoană activă, să ajungi să porți pamperși, este extrem de greu. Dacă înainte de a fi internat în spital simțeam mereu că nu-mi ajunge timpul, acum l-am simțit mai tare ca niciodată. Număram minutele, orele și zilele și am conștientizat că trebuie să fac multe schimbări în viața mea. Nimic nu contează mai mult decât sănătatea și familia. Eu am muncit foarte mult. Acum, cu un picior în groapă, am conștientizat cu adevărat că nu avem nevoie de nimic altceva decât de sănătate și familie. Mi-am dat seama că noi avem foarte mult timp, doar că nu știm să ne bucurăm de el”, adaugă M.I.

M.I, pacientul care a stat internat la Terapie Intensivă timp de 8 zile, a înțeles pentru prima dată, așa cum spune, cât de mare este străduința medicilor pentru a ține pacienții în viață. Cadrele medicale i-au devenit acum a doua familie.

„Am cunoscut oameni adevărați la Terapie Intensivă. Am cunoscut oameni care tratează pacienții ca fiind membri ai familiei. Dacă nu aș fi avut parte de asemenea cadre medicale, nu cred că aș fi putut trece peste această perioadă fără sechele importante. Medicii, asistentele, infirmierele sunt mai presus de cadre medicale, oameni pe care ți-ai dori să-i ai și în viața ta. Mi-au vorbit cu căldură, mi-au explicat orice nedumerire și m-au încurajat în fiecare zi. Din oră în oră, venea câte cineva să se uite pe gemuleț să vadă dacă suntem bine. Le mulțumesc din tot sufletul și le doresc ca Dumnezeu să-i ocrotească”, încheie M.I.

La secția de Terapie Intensivă a Spitalului de Boli Infecțioase din Iași toate paturile sunt ocupate. Nouă pacienți cu COVID-19 se zbat, încă, între viață și moarte. M.I este un caz fericit, deși medicii spun că a trecut prin chinuri groaznice.

„Pacientul a fost internat timp de 8 zile pe secția de Terapie Intensivă. A fost ventilat non-invaziv. Această procedură ne-a asigurat vindecarea a peste 50 la sută din pacienții cu COVID-19 internați în această secție. Aici se lucrează după un program strict, bine stabilit și toate cadrele medicale, de la infirmiere la medici, fac tot ceea ce le stă în putință, atât din punct de vedere medical, cât și uman, să țină acești pacienți în viață. Cu toții tratăm pacienții ca fiind membri ai propriilor noastre familii”, spune dr. Florin Roșu, coordonatorul compartimentului de Terapie Intensivă de la Spitalul de Boli Infecțioase din Iași.

Pe data de 26 iulie, văzând că starea lui M.I se înrăutățește, medicii au decis să-l mute din salon pe secția de Terapie Intensivă. Din acel moment, timp de 8 zile, a fost rupt de toată lumea exterioară. A stat fără telefon, nu a putut comunica cu familia, iar singurele persoane pe care le vedea erau cadrele medicale.

Îmi spuneau să fiu răbdător, că Dumnezeu mă va ajuta să mă fac bine. Timp de 8 zile, nu știu dacă am dormit 8 ore. Îmi era frică să adorm, voiam să rămân conștient, să mă asigur că nu voi muri în somn. Auzeam numai ventilatoare, oameni care se chinuiesc să respire, aparate care țiuiau încontinuu și, din oră în oră, cadrele medicale care ne verificau dacă suntem bine. Îi auzeam pe ceilalți pacienți bătând în pat cu palma să anunțe medicii că nu mai au oxigen, vorbeau prin somn și plângeau de spaimă. Alții tușeau până nu mai aveau aer”, adaugă M.I.

bzi

Advertisements

Related posts

Micuţii fără soartă! Locul din Moldova cu cea mai sfâşietoare şi mai multă durere

Redacția

Oficial! Profesoara din Suceava nu are conoravirus

Redacția

Orban: Riscul de îmbolnăvire pentru elevi, din punctul meu de vedere, este mai mic la școală

Redacția
Încarcă...