Avram Iancu a fost una dintre marile personalităţi ale Transilvaniei secolului XIX. Supranumit „Crăişorul munţilor”, Avram Iancu s-a numărat printre principalii eroi ai mişcărilor revoluţionare din anii 1848 şi 1849. A rămas un simbol al patriotismului românesc, deşi o serie de relatări despre acţiunile sale militare aruncă umbre peste imaginea de erou.
Omagiat de români, Avram Iancu a dat naştere mai multor controverse. Cronicarii străini care au călătorit în Transilvania anilor 1848 – 1849, când comunităţile de români, maghiari, saşi şi secui erau implicate într-un adevărat război civil, l-au descris în cuvinte dure pe Avram Iancu, cel care la acea vreme conducea moţii implicaţi în acţiunile revoluţionare.
Unul dintre cei care i-au contestat vehement meritele lui Avram Iancu, acuzându-l că i-a împins pe români la comiterea unor masacre în timpul revoltelor din anii 1848 a fost aristocratul englez John Paget, căsătorit cu tânără din nobilimea maghiară şi stabilit pentru o perioadă în Cluj Napoca. Englezul care a militat de partea revoluţionarilor unguri a făcut parte dintr-un regiment maghiar implicat în mai multe bătălii din toamna anului 1848 şi a relatat despre evenimentele din Transilvania în volumul „Revoluţia din 1848 – 1849 în Transilvania şi Ungaria, văzută de John Paget”.
„A fost simţită cu mare întristare intrarea trimufală a bandelor de români, ai căror conducători, Avram Iancu, Moga (n.r. Iosif Moga, tribun), Micaş (n.r. Florian Micaş, avocat), dar şi ceilalţi, călăreau alături de colonelul Urban şi de un alai de ofiţeri imperiali. Aceştia erau asasinii maghiarilor neînarmaţi şi jefuitorii oraşelor şi satelor maghiare, care s-au remarcat doar în acest mod”, relata autorul englez. Civili ucişi şi sate incendiate John Paget afirma că mai multe sate locuite de comunităţi de maghiari au fost trecute prin foc la ordinele lui Avram Iancu, în 1949.
„O armată de 15.000 de oameni sub comanda lui Iancu şi-a stabilit tabăra între satul Unirea, pe care l-au ars, şi Turda, la aproape 10 mile pe o parte, în timp ce o altă armată de 10.000 de oameni sub conducerea lui Micaş se vedea de deasupra satuui Agârbiciu, la doar câteva mile de ceilalţi. Un grup de români a înconjurat satul, a pus mâna pe toţi ungurii maturi, 120 de oameni paşnici care nu făcuseră niciun rău nimănui, şi, provocaţi, se spune de preotul român, i-au dus legaţi la capătul satului şi i-au ucis cu sânge rece unul după altul”, afirma John Paget.
Articolul integral pe Adevarul.ro
Citește și: {loadposition articlescategoryload}