Dependenţa de etnobotanice, o adicţie care la un moment părea să nu mai afecteze decât un număr foarte mic de tineri, a revenit în forţă, făcând ravagii mai ales în rândul adolescenţilor care nu realizează la ce pericol uriaş se expun consumând etnobotanice. Dar cum îi putem ajuta să reziste tentaţiei şi presiunii sociale? Sau ce putem face când un adolescent se confruntă cu o astfel de problemă?
Cum ştim cui să ne adresăm? Că am ajuns la un specialist cu experienţă? Ne oferă acesta soluţii minune? Despre toate acestea vorbeşte în articolul următor dr. Ovidiu Alexinschi, medic psihiatru la Institutul de Psihiatrie ”Socola”, cu o experienţă de peste 15 ani în domeniul adicţiilor.
Aceaşi doză azi te relaxează, mâine te poate ucide!
Reporter.: Etnobotanicele nu sunt cocaină sau heroină. Deci, nu sunt chiar atât de periculoase. Aceasta este percepţia în rândul tinerilor. Care e totuşi adevărul?
Dr. Ovidiu Alexinschi, specialist în adicţii, Institutul de Psihiatrie Socola Iaşi:
”Da, nu sunt nici heroină, nici cocaină, dar sunt cel puţin la fel de periculoase dacă nu chiar mai periculoase. Etnobotanicile au o componentă vegetală şi sunt stropite cu tot felul de substanţe extrem de toxice care nu sunt nici măcar pentru uz uman, ci pentru îngrăşământ, de exemplu. De reîinur acest aspect: foarte toxice şi variate – în prezent sunt decelate peste 200 de substanţe utilizate la stropirea etnobotanicelor. Toxicitatea fiecărei doze depinde de concentraţia substanţei cu care a fost stropit acel lot şi de câte ori a fost stropit. Avem deci foarte mulţi factori care nu pot fi controlaţi: ce substanţă a fost utilizată pentru stropit, concentraţia acesteia, numărul de stropiri etc. Nu este un proces controlat şi constant de producţie; astfel se întâmplă ca doza pe care o iei astăzi şi obţii un anumit efect de relaxare sau euforizant, mâine să fie fatală chiar dacă o cumperi de la acelaşi dealer şi arată aproape la fel. Nu trebuie să ne mai mire că la începutul anului au fost decese în rândul tinerilor care au consumat etnobotanice. Dacă în cazul drogurilor clasice se cunoaşte măcar în linii mari cum variază concentraţia, se cunosc efectele în funcţie de cum se diluează substanţele, în cazul etnobotanicelor nu există această posibilitate. Din acest motiv vorbesc de pericolele chiar mai mari decât cele ale drogurilor clasice. Discutăm de noi substanţe psihoactive care prin mutarea unei anumite grupări într-o moleculă chimică, pot duce la milioane de combinaţii cu efecte variate, necunoscute şi foarte periculoase. Şi care pot da dependenţă încă de la prima utilizare. Sunt substanţe produse artificial în laboratoare artizanale de către pseudochimişti, ”bucătari de droguri” care cu asta se ocupă: crează substanţe cu efecte cât mai puternice, combinate, de halucinogene, de excitanţi, sau dimpotrivă sedative deosebit de puternice. Există combinaţii pentru toate cerinţele: un tip de drog pentru cei care merg în club, un alt tip de drog pentru cei care vor să se relaxeze etc.
Cum pot fi ajutaţi adolescenţii să evite pericolul etnobotanicelor?
Rep.: Întrebarea firească este cum ajutăm adolescenţii să conştientizeze pericolul etnobotanicelor?
Dr. Ovidiu Alexinschi: Prin educaţie. În cazul drogurilor educaţia trebuie începută de la un nivel cât mai fraged, iar cei mai expuşi sunt copii din clasele a VIII-a şi a IX-a. Etnobotanicele costă puţin, sunt mai uşor de găsit decât drogurile clasice, adolescenţii se iau unul cu altul, (”Hai să vedem cum e!”), sunt uşor de convins că ”Acestea nu-s droguri, e doar o chestie de relaxare, putem să ne simţim şi noi adulţi…”, etc. De fapt, sunt substanţe extrem de periculoase şi tinerii nu conştientizează la ce riscuri se expun. Vorbeam de vârstele cele mai expuse ( casele a VIII-a şi a IX-a). Pentru a reduce riscul la aceste vârste, o educaţie eficientă ar trebui să înceapă undeva în ciclu gimnazial. O oră de educaţie săptămânal, pe această temă, ar salva foarte mulţi tineri din ghearele dealerilor de droguri, inclusiv de etnobotanice. Care asta aşi doresc: să recruteze clienţi de la vârste cât mai fragede.
Articol integral pe www.ziaruldeiasi.ro