Atat in Orient, cat si in Occident, traditia popoarelor interpreteaza ingerii ca pe o energie divina, o prezenta care participa la creatia absoluta, spirituala si transcendenta, dar si la viata profana, terestra, stapanita de spatiu si timp.
Alaturi de Dumnezeu se afla ingerii, grupati in noua coruri, asezate in mod diferit fata de punctul central. Numele de coruri vine de la faptul ca ei canta intruna, aducand lauda lui Dumnezeu. Cele noua coruri ingeresti sunt urmatoarele: 1. Serafimii, Heruvimii si Scaunele – pavaza a Tatalui; 2. Domniile, Stapaniile si Puterile – pavaza a Fiului; 3. Incepatoriile, Arhanghelii si Ingerii – pavaza a Duhului Sfant. Corurile sunt organizate pe trei trepte descendente, fiecare din ele posedand trei ordine. Triada cea mai inalta e formata din Serafimi, Heruvimi si Scaunele ceresti, ei primind lumina lui Dumnezeu in mod direct. Triada urmatoare e compusa din Domnii, Stapanii si Puteri, care primesc lumina si o transmit la triada urmatoare formata din Incepatorii, Arhangheli si Ingeri. In centru, conform aceleiasi traditii ebraice, se afla energie pura, care din lumina se transforma in caldura si, in cele din urma, in materie.
Patriarhul evreu Henoch, in Cartea sa, spune ca in total exista 301.605.722 de ingeri. Dar “explozia” lor demografica s-a intamplat in secolul al XIII-lea, cand se credea ca exista un inger pentru fiecare dorinta omeneasca. Corul ingerilor, reprezentat de o sfera nelimitata in jurul unui punct central, este o alegorie care evoca ordinea creatiei. Ingerii sunt elemente de foc, emanatii pure ale acestui punct central, dar iradierea lor este atenuata, pentru ca sa poata patrunde in partea materiala si densa a universului. Conform marturiilor din Sfintele Scripturi, vederea unui inger provoaca un fior datorat stralucirii pe care o emite.
Citiți articolul integral pe Almeea.ro
Citește și: {loadposition articlescategoryload}