Table inteligente, laptopuri noi, laboratoare smart – școala românească pare, în sfârșit, conectată la prezent. Dar specialiștii avertizează: digitalizarea nu începe cu echipamentele și nici nu se termină cu ele. Tehnologia, oricât de avansată, nu poate schimba școala fără profesori pregătiți, programe adaptate și o infrastructură funcțională în adevăratul sens al cuvântului. În timp ce unele unități de învățământ folosesc la maximum noile resurse, altele abia pornesc tablele inteligente, semn că digitalizarea nu se măsoară în echipamente, ci în modul în care sunt integrate în procesul educațional.
După pandemie, școlile din România, atât cele din mediul urban, cât și cele din mediul rural, au trecut printr-un proces de dotare tehnologică. Prin proiecte finanțate din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) și din alte surse europene, aproape fiecare unitate școlară a primit echipamente noi: table interactive, laptopuri, tablete, sisteme all-in-one și mobilier digital.
Numai în județul Iași, în anul școlar 2024-2025, valoarea proiectelor care au primit finanțare nerambursabilă prin PNRR a fost peste 44 de milioane de lei, potrivit datelor prezentate în raportul „Starea învățământului preuniversitar”. În anul școlar 2023-2024, valoarea proiectelor finanțate nerambursabil prin PNRR a fost de aproximativ 16 milioane de lei, iar în 2022-2023 de peste 17,5 milioane de lei.
„O digitalizare reală nu înseamnă doar echipamente, ci un ecosistem funcțional care include profesori formați continuu, infrastructură stabilă, securitate cibernetică, reguli clare privind folosirea inteligenței artificiale, debirocratizare și platforme digitale eficiente”, spune Daniela Orășanu, directoarea Colegiului Tehnic de Căi Ferate „Unirea” din Pașcani.
Chiar dacă investițiile recente, de după pandemie au îmbunătățit considerabil dotările din școli, digitalizarea educației nu poate fi redusă la prezența unor table interactive sau a unor laptopuri noi în sălile de clasă.
„Cred că niciuna dintre aceste dimensiuni nu e atinsă complet 100%. Plus că depinde de la o școală la alta – una stă un pic mai bine decât cealaltă. Cred că, la nivel de sistem educațional în țară, stăm bine la dotări. Problema este dacă utilizăm aceste echipamente, dacă știm să le folosim, dacă le utilizăm în concordanță cu pedagogia de care avem nevoie în sala de clasă. Trebuie să pornim de la competențele pe care trebuie să le formăm copiilor”, declară Daniela Orășanu.
În plus, „nu înseamnă că avem o școală digitală dacă avem tablă interactivă și catalog electronic”. Directoarea explică faptul că acum „stăm bine la dotări”, dar nu la utilizarea lor: unele școli exploatează la maximum resursele, în timp ce altele au table interactive pe care nu le pornește nimeni.
„E ca și cum avem o casă nouă cu instalațiile neterminate. Avem acoperișul (echipamentele), dar nu funcționează mereu instalația de dedesubt (internetul, securitatea, suportul tehnic), ceea ce face ca locuirea, adică digitalizarea completă a școlii, să fie incompletă”, menționează Daniela Orășanu.
continuare pe ziaruldeiasi.ro