„Am încercat să programez o consultaţie la un medic dermatolog de la Spitalul Elias din Bucureşti, însă de câte ori am sunat la spital pentru programare asistenta doctorului nu găsea un loc liber decât peste câteva săptămâni. L-am găsit însă pentru consultaţie mult mai repede la o clinică privată din Bucureşti. Dar acolo am plătit 200 de lei“, a spus Mariana, 56 de ani.
Situaţia nu este una izolată. Tot mai mulţi medici care lucrează la stat şi care au contracte şi cu clinici private sunt greu de găsit în spitalele de stat, unde pacienţilor li se spune că nu sunt disponibili sau sunt disponibili peste o lună sau două. Dealtfel, aproape jumătate din veniturile reţelelor private provin din plăţi ad-hoc, de la pacienţi care de cele mai multe ori nu îşi pot găsi medicul de la stat la cabinetul de la spital.
Ca urmare, „reţeta“ clinicilor private este configurată în felul următor: pacienţii vin după medicul specialist de la stat pe care nu îl mai găsesc în spital după prima întrevedere, sunt taxaţi în clinicile private cu 150 lei (până la 500 de lei consultaţia pentru medicii „vedetă“), apoi de cele mai multe ori, sunt întorşi la spitalele de stat pentru intervenţiile chirurgicale.
În cazul naşterilor este deja un „patern“: pacientele intră iniţial sub supravegherea ginecologilor la marile spitale precum Municipal sau Filantropia, apoi sunt chemate pentru analize şi consult la privat – la cabinetul medicului sau la clinicile private – pentru ca naşterea să se facă sub supravegherea medicului ambivalent înapoi la stat.
Un alt pacient, Sorin, spune că a încercat să facă o programare pentru copilul său la un anumit pediatru din cadrul spitalului Marie Curie din Capitală, la care însă un loc liber pentru consult era abia peste o lună.
„L-am găsit a doua zi la o clinică privată, unde am plătit 150 de lei consultaţia“.
Continuare pe: gandul.info