La sfârșitul lunii februarie, scriam, de la Viena, povestea lui Mirel Dolofan și a fiului său, Marinuș (zis Gălbenuș), care lupta cu cancerul. Era istoria din spatele uneia dintre cele mai emoționante campanii de donații organizată vreodată în România. Câteva zile mai târziu, Gălbenuș a închis pentru totdeauna ochii.
Tatăl său a rămas în viață. El a găsit puterea să meargă mai departe și își dedică tot timpul copiilor care luptă cum a luptat și fiul său. Mirel lucrează acum la MagicHOME și vrea să înfieze un copil – un băiat grav bolnav abandonat într-un spital bucureștean.
Patimile lui Mirel Dolofan: s-a despărțit de soție, aceasta i-a luat fiica și s-au mutat în altă parte. El a rămas cu fiul. În primăvara acestui an, băiatul a murit. Jumătate de deceniu, zi de zi, a stat lângă fiul său: doi camarazi în cel mai groaznic dintre războaie, luptând împreună pentru viață. În tot acest timp, a lipsit de lângă Gălbenuș doar câteva ore, cât a făcut o cursă dus-întors Viena-București, să-și plătească o datorie în țară.
Suferințele lui Mirel ne-au făcut să presărăm printre rândurile poveștii sale de viață cuvinte din Biblie – cuvinte din Cartea lui Iov.
Articolul acelase încheia așa:
Și Dumnezeu a binecuvântat sfârșitul vieții lui Iov mai bogat decât începutul ei (…) Și a avut șapte fii și trei fiice. (…) Și Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani și a văzut pe fiii săi și pe fiii fiilor săi, până la al patrulea neam.
Și Iov a murit bătrân și încărcat cu zile.
De aici continuăm.
Articol integral pe www.recorder.ro