Mişcarea talibană, cu încrengături în Afganistan şi în Pakistanul vecin, şi-a început existenţa oficială în 1993-1994, afirmându-se ca entitate sub-statală caracterizată prin lupta armată contra forţelor rămase după retragerea trupelor sovietice din ţara sud-asiatică. Avându-şi baza de recrutare mai ales în cadrul populaţiei de etnie paştună, majoritară şi concentrată în zona de sud, şi în refugiaţii afgani din Pakistan, talibanii au început să recruteze rapid adepţi, folsindu-se de ideologia lor bazată pe fervoarea religioasă, cultivând un islam sunnit radical cu pretenţia de respectare integrală a codului comportamental stabilit de Coran, şi de învăţăturile profetului Mahomed (Hadith). O parte a lor a participat la luptele contra URSS, ca parte a mişcării mujahedinilor care, cu ajutorul CIA (SUA), al Pakistanului, Arabiei Saudite etc. au reuşit să zădărnicească eforturile urmaşilor lui Lenin şi Stalin de a crea un stat comunist satelit în Asia de Sud. Ceilalţi au fost recrutaţi din şcolile religioase islamice (madrase) paştune, denumirea arabă de „taleb-talib” având sensul de student în religie islamică. Când, după plecarea sovieticilor, în ţară s-a instaurat haosul, guvernul s-a prăbuşit şi mujahedinii au devenit warlords prădători, mulahul Omar, şi el fost comandant mujahedin, a creat o mişcare disciplinată şi feroce, cu care a început cucerirea ţării.
Postarea precedentă
Related posts
Încarcă...