De când s-a decis să candideze la președinția României, acum mai bine de un an, secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, bate România în lung și în lat ca un soldățel fără armată, decis să cucerească de unul singur cea mai înaltă funcție în stat din poziția de independent. De la bun început, marea problema a lui Geoană a fost că joacă incorect. Își face campanie electorală în România în costum de înalt oficial NATO. O scamatorie tipic românească, acceptată cu suspect de multă ușurință în cartierul general de la Bruxelles.
Geoană se folosește din plin de imaginea Alianței (și de resursele ei) pentru a șterge cu buretele anii lungi petrecuți în politica românească și pentru a pretinde că este cu totul altceva. Cei mai tineri chiar cred că Geoană, altfel un diplomat talentat, este altceva decât Ciolacu, Ciucă, Simion, Lasconi sau cine vreți dvs. Vorbește bine, în propoziții lungi și alambicate, pline de locuri comune și goale de conținut. Ca un diplomat școlit și experimentat ce este, le zice excelent, dar nu spune mai nimic. Prin antiteză cu ceilalți, Mircea Geoană pare totuși singura opține rezonabilă. Cei mai tineri nu știu mai nimic despre trecutul politic al lui Mircea Goeană.
» Citește continuarea pe pagina autorului
