La începutul secolului XX, astronomii erau puși în fața unui puzzle cosmic. Cerul nopții era presărat cu peste 100 de obiecte nebuloase catalogate la finalul anilor 1700 de astronomul francez Charles Messier. Multe au fost identificate fie ca roiuri stelare, nebuloase, rămășițe de supernova sau nori de gaz.
Totuși, 40 dintre aceste obiecte erau diferite. Aveau forme spiralate, astfel că au fost numite „nebuloase spiralate”, iar astronomul Vesto Slipher a folosit spectroscopia pentru a dezvălui că lumina de la aceste obiecte era „deplasată spre roșu”, ceea ce sugera că se îndepărtau de Pământ. Asta i-a făcut pe astronomi să se întrebe: Ce sunt aceste obiecte și de ce par să se îndepărteze?
Edwin Hubble a teoretizat că nebuloasele spiralate nu făceau parte din galaxia Calea Lactee, în schimb fiind extragalactice. Pentru a demonstra asta, Hubble a avut nevoie de măsurători precise. A căutat stele cefeide variabile în interiorul acestor nebuloase, o clasă unică de stele ale căror pulsații ritmice corelează cu luminozitatea lor, fapt pentru care sunt instrumente neprețuite pentru calcularea distanțelor astronomice.
Universul este mai mare și mai complex decât ne imaginasem
Atunci când Hubble a măsurat distanța până la o cefeidă din galaxia Andromeda (Messier 31 sau M31),
» Citește continuarea pe pagina autorului