Autismul este vizibil în primii trei ani de viaţă, însă semnele nu sunt aceleaşi la toţi copiii, pentru că evoluţia unui copil diferă foare mult de evoluţia altuia. Daniela Bololoi, psiholog şi psihoterapeut, preşedintele Asociaţiei Help Autism, a explicat care sunt modurile în care cei mici care au autism se pot manifesta potrivit News.ro.
„Sunt copii care nu obţin deloc progrese sau sunt aproape invizibile şi pare că stagnează, că stau pe loc inclusiv din punct de vedere motor, pot să aibă întârziere motorie, nu verbalizează, nu urmăresc cu privirea. Deci evoluţia este foarte înceată sau foarte lentă. Avem situaţii în care copilul face progrese, chiar progrese fulminante, pe toate ariile de dezvoltare, şi apoi se întâmplă o stagnare sau un regres, undeva în jurul vârstei un an şi jumătate, şi cumva această stagnare cu regres este inexplicabilă, adică de unde copilul vorbea şi răspundea inclusiv la întrebări simple, dintr-o dată nu mai răspunde la întrebări, pare că nu mai este interesat, nu reacţionează, nu e preocupat de ce se întâmplă în jurul lui. Şi există şi varianta unui progres lent. Acolo părinţii au tendinţa să dea vina unul pe celălalt şi să spună că seamănă cu tatăl sau că seamănă cu mama, că aşa era şi mama, că a vorbit mai târziu”, a afirmat Daniela Bololoi, miercuri seară, la Medika Tv.
Psihoterapeutul a explicat care sunt semnele la care părinţii trebuie să fie atenţi în dezvoltarea copilului lor, până la vârsta de trei ani.
„În primul rând, lipsa comunicării non-verbale. Copilul nu doreşte să împărtăşească cu tine, nu doreşte să îţi arate, nu doreşte să te implice în jocul lui şi să se comportă ca şi cum tu nu exişti. (…) Părinţii au de multe ori tendinţa să creadă că, dacă copilul nu vorbeşte, e autist sau, dacă copilul a reuşit să verbalizeze, nu mai are autism. Dar asta nu înseamnă că, dacă un copil nu vorbeşte, are autism, sau nu înseamnă că, dacă un copil vorbeşte, nu are autism, asta e important să se înţeleagă. (…) Dacă observi că copilul tău se comportă ca şi cum tu nu exişti în cameră, dacă este gălăgie, sunt multe persoane într-o cameră şi el nu-i preocupat de nimic, de ce se întâmplă şi pare că îşi vede de viaţa lui şi este un copil extrem de cuminte sau, din contră, este un copil extrem de agitat şi aleargă dintr-o parte în alta şi niciodată preocupat de ce este în jurul lui, trebuie acordată atenţia la aceste aspecte”, a explicat psihologul.
continuare pe ziaruldeiasi.ro
