Laila Tamang este una dintre zecile de mii de femei din Nepal care lucrează în România. Ea a venit aici ca bonă, dar a ajuns să-și deschidă un restaurant nepalez împreună cu angajatorii săi. „Chiar dacă viața din România pare mai ușoară, aveți tendința de a o complica lucrurile mai mult”, spune femeia.
Anul 2024 este al treilea consecutiv în care numărul vizelor aprobate pentru lucrători străini este de peste 100 de mii, iar 45 % din noua forță de muncă din România provine din Nepal și Sri Lanka.
Impactul acestor oameni asupra societății românești este deja vizibil: de exemplu, în București au apărut multe restaurante cu specific nepalez sau srilankez, care sunt apreciate, atât de localnici, cât și de migranți.
Laila Tamang este una dintre tinerele din Nepal care și-au găsit o viață mai bună în România. Ea a ajuns în București în noiembrie 2022 pentru un job de bonă. Angajatorii ei sunt un cuplu din Capitală, Adriana și Cătălin Cojocaru, care aveau nevoie de cineva care să aibă grijă de fiul lor Dominic.
„Am încercat mult să găsim o bonă din România, dar a fost imposibil. Fie cereau foarte mulți bani pentru ce ofereau, fie pur și simplu nu am simțit căldura omului care urma să stea cu copilul nostru”, povestește pentru HotNews.ro, Adriana Cojocaru.
Tot ea spune că a apelat la serviciile unei bone din Nepal la recomandarea unor prieteni, deoarece cultura nepaleză îi învață pe oameni să fie veseli și buni.
„Cu Laila a fost chimie încă de la interviul video pe care l-am avut, zâmbea foarte mult, vorbea foarte bine engleza, a contat foarte mult și că lucrase într-o grădiniță Montessori în Nepal, deci venea și cu multă experiență acumulată”, mai spune Adriana.
„De când ne-am întâlnit la aeroport am început să vorbim despre Nepal, în prima fază eram curioși de salariile de acolo și de motivul pentru care ai vrea să lucrezi în România. Un funcționar bancar, care este bine văzut în societate, câștigă undeva la 150 de dolari/ lună în Nepal. După care am ajuns acasă și am aflat ce înseamnă etică în muncă și proactivitatea pură”, continuă angajatoarea Lailei.
Fiind pasionată de mâncare, Adriana a rugat-o pe Laila să gătească împreună preparate tradiționale nepaleze și prima oară au făcut chiar „momo steamed”.
„Am început să căutăm ingrediente și mai ales condimente tradiționale și am găsit în București un Nepali Food Market, undeva pe Ștefan cel Mare. Moment în care gustul a fost desăvârșit, noi ne-am îndrăgostit iremediabil”, mărturisește Adriana.
Cum a apărut ideea unui restaurant nepalez
Adriana și Cătălin și-au dorit să-i ofere mult mai mult Lailei în schimbul a tot ce le oferea ea lor, astfel le-a venit ideea de a încerca să-i aducă familia mai aproape:
„Ei au în Nepal un spațiu de cazare în munți, la trei ore de Kathmandu, în care primesc turiștii ce explorează Himalaya, îi cazează și, cel mai important, le gătesc zilnic. Așa s-a născut ideea de restaurant nepalez”, spune Adriana.
Cei doi români aveau deja o afacere, un showroom de finisaje premium în București, și deci experiență în domeniul antreprenorial. Costurile pentru restaurantul nepalez au fost de 50.000 de euro.
MoMo Bucharest a fost inaugurat pe 1 martie în Floreasca, iar de atunci a devenit rapid unul dintre restaurantele din București la mare căutare, în weekend fiind chiar sold out.
„Cu ajutorul Lailei am ajuns la Zoone Didi, bucătarul șef de la MoMo, un om dedicat cu o mare pasiune pentru gătit. Apoi lucrurile au luat avânt și am reușit să formăm o echipă foarte faină, iar implicare Lailei vine pe mai multe direcții: tasting menu, marketing și comunicarea cu echipa”, mai explică Adriana.
„Am investit mult în spațiu, pentru că ne-am dorit să aducem o mică parte din vibe-ul din Nepal în București. O mare parte din decorațiunile și vasele în care servim sunt din Nepal. Am vrut un spațiu frumos, relaxat, în care să servim o mâncare de care noi ne-am îndrăgostit. Dar se pare că ceea ce am apreciat noi, au apreciat și alții.
Suntem abia la început și chiar ne bucurăm de etapa asta. Sunt foarte multe lucruri de pus la punct, avem multe de învățat de la această industrie și ea de la noi, dar poate cu ceva noroc vom recupera investiția inițială în 12-18 luni. Mai important este să reușim finalizarea actelor pentru Sangit, iubitul Lailei, și Bickas, fratele, și să ne atingem scopul principal”, spune Adriana.