Am ajuns în Republica Moldova pentru prima oară în august 1995, în trecere către Ucraina unde am realizat un reportaj pentru BBC în regiunea Odesa. Am intrat prin punctul de trecere a frontierei Oancea – Cahul și am străbătut sudul țării, care părea pustiu și-mi aduc aminte când am trecut prin Vulcănești, în Găgăuzia, absolut toate inscripțiile erau în rusă.
În 1996 am revenit pentru acoperirea alegerilor prezidențiale în care primul președinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur, era concurat, între alții, de președintele parlamentului, Petru Lucinshi, prim-ministrul Andrei Sangheli, liderul Partidului Comuniștilor Vladimir Voronin și liderul Partidului Forțelor Democratice (PFD), Valeriu Matei.
A fost primul meu contact real cu această fostă republică sovietică în care elementul românesc îmi părea aproape complet obturat de influența rusească: limba română vorbită de cei mai mulți oameni era de fapt rusă tradusă în românește, așa numita limbă moldovenească. Am găsit acolo o sărăcie lucie, cu salarii și pensii neplătite cu lunile sau plătite în natură, de pildă în sticle de votcă sau lemne de foc.
Am ajuns atunci pentru prima dată în Transnistria, la Tiraspol, unde Uniunea Sovietică era prezervată perfect. L-am intervievat pe Grigore Mărăcuță, președintele Sovietului Suprem al auto-proclamatei Republici Moldovenești Nistrene,
» Citește continuarea pe pagina autorului