Pe lângă formulele tradiţionale de salut, în lumea satului se foloseau şi alte expresii, în funcţie de sexul, vârsta sau locul ocupat în comunitate. Multe dintre aceste expresii se folosesc şi în prezent. Ştiri pe aceeaşi temă Victor Ponta, despre perioada USL: Cea mai frumoasă amintire a mea de … Povestea doctoriţei-scriitoare care dă sfaturi de viaţă românilor din … Băsescu: I-am propus lui Voronin să fie preşedintele României Mari Formulele de salut s-au modificat în funcţie de schimbările din societate. „Salutul este un prilej de a arăta respectul faţă de persoana căreia te adresezi şi de a-i face urarea de bine pentru momentul de întâlnire al zilei.
În decursul anilor formulele de salut şi împrejurările adresării lor au suferit schimbări. Cândva era o regulă ca persoana tânără să salute pe cea vârstnică, femeia pe bărbat, căruia din respect îi zicea dumneata (mata, matale) şi localnicul pe străin (persoană din alt loc). De asemenea boierul, preotul, învăţătorul, sanitarul, primarul, notarul, perceptorul erau salutaţi de ceilalţi, recunoscându-li-se în acest mod funcţiile deţinute, pregătirea şi activitatea în interesul comunităţii.
După perioada de emancipare a femeii, bărbaţii au fost aceia care o salutau, dovedind că ştiau să o respecte şi să îi acorde atenţie, iar în loc de formulele tradiţionale, sub influenţa vieţii de la oraş a apărut pentru „femeile răsărite” (doamnele satului) formula de salut „Săru’mâna!”, care până atunci se adresa numai boierului, preotului şi învăţătorului“, arată etnologul gorjean Alexandru Doru Şerban în lucrarea „Cultură ţărănească gorjeană“.
Citiți articolul integral pe Adevărul.ro
Citește și: {loadposition articlescategoryload}