Au trecut 33 de ani de la explozia reactorului 4 de la Centrala Nucleară de la Cernobîl. 33 de ani de controverse, bizarerii şi întrebări fără răspuns.
Accidentul a fost o urmare a incompetenţei sau şi-a băgat coada temuta CIA, aşa cum sugerează, acum, Moscova? Unde s-a greşit? Care au fost cu adevărat consecinţele? În ce fel au afectat radiaţiile fiinţele care mai vieţuiesc în zonă? Şi când va reveni situaţia la normal? –
Un spion american
Centrala Atomoelectrică de la Cernobîl se află în Ucraina, la 18 km distanţă de oraşul Pripiat (şi la peste 800 de kilometri de capitala României). La vremea exploziei, ea juca un rol important, acoperind 10% din necesarul de energie al fostei republici sovietice. Cu o zi înainte de explozie, a fost programată închiderea reactorului 4, pentru întreţinere. Cu acest prilej, s-a decis şi efectuarea unui test de siguranţă. Din nefericire, o sumedenie de lucruri au mers prost, greşelile echipei care s-a ocupat de această operaţiune ţinându-se lanţ. Totul a culminat într-o noapte de sâmbătă, la ora 1 şi 23 de minute, cu o explozie dezastruoasă, ale cărei efecte au fost comparate de specialişti cu cele produse în urma exploziei a 500 de bombe nucleare de mărimea celor de la Hiroshima şi Nagasaki.
Recent, povestea exploziei şi a urmărilor ei a ajuns subiectul unui serial american, care a devenit cel mai bine notat din istoria IMDB (site-ul specializat în informaţii din domeniul cinematografiei). Dar pentru că serialul “Cernobîl” pune în lumină incompetenţa celor implicaţi în gestionarea crizei provocată de teribilul accident nuclear, el a stârnit un val de replici dure, din partea presei apropiate Kremlinului. Mai mult: Rusia se pregăteşte să vină cu o ecranizare proprie a evenimentelor, Ministerul Culturii însuşi urmând să finanţeze parţial proiectul. Noul serial va fi realizat de Aleksei Muradov, care a explicat într-un interviu difuzat de BBC că el va relata “ceea ce s-a întâmplat cu adevărat” în urmă cu 33 de ani. “Există o teorie potrivit căreia americanii s-au infiltrat în centrala nucleară de la Cernobîl. Mulţi istorici nu resping posibilitatea ca, în ziua exploziei, un agent de informaţii duşman să fi lucrat la centrală”, a spus regizorul. Cu alte cuvinte, autorităţile ruse doresc să sugereze că adevăratul vinovat al tragediei din 26 aprilie 1986 nu a fost incompetenţa echipei care lucra la centrala nucleară, ci sabotajul Statelor Unite, cu care Uniunea Sovietică se afla la acea dată în plin Război Rece. Cu această teorie există însă o mică problemă: dovezile de incompetenţă au continuat şi după explozie, şi încă de la cel mai înalt nivel.
Un păcălit: Gorbaciov
Politologul american William Taubman, licenţiat al prestigioasei Universităţi Harvard şi laureat al premiului Pulitzer, a publicat în urmă cu doi ani o carte extrem de minuţios documentată, dedicată vieţii fostului lider sovietic Mihail Gorbaciov, în vremea căruia s-a produs catastrofa nucleară de la Cernobîl. Cartea vorbeşte pe larg despre acest aspect, dezvăluind o serie întreagă de fapte strigătoare la Cer, ce ne înfăţişează crudul adevăr al evenimentelor petrecute în toată grozăvia lor sinistră. Iată câteva dintre ele:
* Raportul iniţial pe care l-a primit Gorbaciov de la ministrul adjunct al energiei şi electrificării, chiar în ziua exploziei, concluziona că “nu sunt necesare niciun fel de măsuri speciale, nici evacuarea populaţiei”.
* În aceeaşi zi fatidică de 26 aprilie 1986, Biroul Politic (structura de vârf a conducerii URSS) a fost anunţat de autorităţile din Cernobîl, care se temeau, desigur, de eventuale repercusiuni, că incendiul nuclear a fost stăpânit şi centrala a fost salvată. În aceste condiţii, liderii de la Kremlin s-au mulţumit să numească o comisie la nivel înalt care să investigheze accidentul.
* Abia pe 28 aprilie, URSS a recunoscut în plan internaţional ce s-a întâmplat. Şi asta, doar în condiţiile în care, cu o zi în urmă, inginerii nucleari din Suedia, detectând niveluri neobişnuite de radiaţii, întrebaseră dacă nu cumva acestea îşi aveau originea în Uniunea Sovietică.
* Veştile au fost aduse la cunoştinţa populaţiei din URSS – ţineţi-vă bine! – abia pe 14 mai, când Gorbaciov s-a adresat naţiunii la televiziune, cu privire la accidentul nuclear (pe 1 Mai muncitoresc, aşa cum cerea tradiţia comunistă, o mulţime neştiutoare de oameni, între care şi numeroşi copii, defilaseră prin Kiev şi alte oraşe aflate în apropierea Cernobîlului, expunându-se astfel din plin radiaţiilor cauzatoare de cancer).
* Pe 3 iulie, într-o şedinţă a Biroului Permanent, Gorbaciov a vorbit şi despre incompetenţa cu care a fost tratată situaţia după momentul producerii dezastrului: “Nimeni nu a fost pregătit! Nici apărarea civilă, nici serviciile medicale, nici cei care măsoară nivelul de radiaţii, nici pompierii, care n-au avut habar cum să intervină. Toţi au dat-o în bară. A doua zi după explozie, aveau loc nunţi în imediata apropiere. Copiii se jucau pe străzi. A încercat cineva să estimeze încotro se îndrepta norul radioactiv? A făcut cineva măsurători? Nu! Directorul centralei nucleare ne-a asigurat că nimic de genul ăsta nu se putea întâmpla. Nu v-a neliniştit faptul că în ultimii cinci ani s-au petrecut 104 accidente?”
Articol integral pe www.formula-as.ro