Pentru unii oameni, întâlnirea cu o operă de artă de o frumusețe ieșită din comun poate declanșa o reacție intensă, cunoscută sub numele de sindromul Stendhal (sau sindromul Florența).
Sindromul Stendhal este o reacție psihosomatică provocată de frumusețea extremă, iar asocierea cu numele orașului Florența, adăpostul unora dintre cele mai valoroase opere artistice, nu e deloc întâmplătoare.
Simptomele pot varia, dar includ adesea bătăi accelerate ale inimii, amețeli, leșin sau chiar halucinații. Deși denumirea a fost introdusă în 1989 și autenticitatea sindromului a fost uneori pusă sub semnul întrebării, există numeroase cazuri documentate în care persoane au avut nevoie de îngrijiri medicale după ce au fost copleșite de frumusețea artei.
Ce este sindromul Stendhal?
Sindromul poartă numele scriitorului romantic francez din secolul al XIX-lea Marie-Henri Beyle, cunoscut sub pseudonimul Stendhal. Acesta descria trăiri intense după vizitarea Bazilicii Santa Croce din Florența, loc ce adăpostește numeroase capodopere: „Ajunsesem la acel punct de emoție în care se întâlnesc senzațiile cerești ale Artelor Frumoase și ale sentimentelor pasionale. La ieșirea din Santa Croce, aveam palpitații, simțeam că viața îmi scapă, mergeam cu teamă că aș putea cădea.”
Aceste cuvinte au inspirat-o pe dr.
» Citește continuarea pe pagina autorului