Tot mai mulți tineri ajung să spună, cu o sinceritate dezarmantă, că se simt „bătrâni” înainte de a împlini 30 de ani. Nu este o figură de stil și nici o simplă stare de oboseală trecătoare, ci un fenomen psihologic și social tot mai des întâlnit, cunoscut sub numele de „îmbătrânire subiectivă” sau „subjective aging/feeling older than one’s age”. Acesta descrie diferența dintre vârsta biologică și vârsta resimțită la nivel emoțional și mental.
Psihologul Cristian Grigore din cadrul Institutului de Psihiatrie „Socola” observă frecvent acest tip de discurs în rândul tinerilor cu care lucrează.
„Întâlnesc la cabinet tineri de 20–25 de ani care afirmă: «mă simt bătrân», deși din punct de vedere biologic se află la începutul vieții adulte. Nu este o figură de stil și nici un moft al generațiilor recente, ci un fenomen psihologic profund, numit «îmbătrânire subiectivă». Pe scurt, este diferența dintre vârsta din buletin și vârsta pe care o simțim în interior”, a declarat specialistul pentru „Ziarul de Iași”.
Vârsta interioară, mai mult decât o cifră
Terapeutul subliniază că vârsta resimțită nu se calculează în ani, ci în stări interioare. Tinerețea psihologică este asociată cu energie, curiozitate, dorință de explorare și relații vii, în timp ce „bătrânețea” apare atunci când viața devine lipsită de sens sau de perspectivă.
„Psihologia arată că vârsta subiectivă nu ține doar de corp, ci mai ales de energie, emoții și sens. Ne simțim tineri atunci când avem curiozitate, relații vii și perspective. Ne simțim bătrâni când apare oboseala psihică, monotonia sau lipsa speranței”, a explicat Cristian Grigore.
Un factor major care contribuie la această senzație este izolarea socială. Atunci când zilele devin repetitive și lipsesc experiențele noi, mintea începe să perceapă timpul ca fiind apăsător și prelungit.
„Tinerii care au o viață socială redusă sau trăiesc izolat, pot avea senzația că timpul trece lent. Zilele seamănă între ele, apar puține evenimente noi, iar mintea interpretează această stagnare ca pe o viață «lungă și grea». De aici apare senzația: «parcă am trăit prea mult»”, a adăugat acesta.
Îmbătrânirea subiectivă poate fi și un simptom al depresiei, o afecțiune care nu se manifestă doar prin tristețe, ci și prin pierderea vitalității și a bucuriei de a trăi.
„Depresia nu înseamnă doar tristețe. Ea vine cu o pierdere a vitalității, cu scăderea gradului de plăcere, lipsă de sens și o viziune sumbră asupra viitorului. Un tânăr deprimat se poate simți «bătrân» nu pentru că a îmbătrânit, ci pentru că nu mai simte viața ca fiind vie”, a subliniat psihologul.
Viața trăită intens și epuizarea emoțională
La celălalt pol se află tinerii care trăiesc totul la intensitate maximă: relații numeroase, emoții puternice, conflicte, schimbări rapide. Deși par „plini de viață”, aceștia ajung adesea la epuizare.
„Deși par «plini de viață», acești oameni ajung adesea epuizați emoțional. Și oboseala profundă este interpretată de minte ca semn de îmbătrânire”, a menționat Cristian Grigore.
Un alt factor esențial este istoricul personal. Mulți dintre tinerii care se simt „bătrâni” nu au avut parte de o copilărie lipsită de griji.
„Au fost nevoiți să se dezvolte accelerat, să aibă grijă de frați, să gestioneze dificultăți familiale sau să se descurce singuri din cauza unor părinți indisponibili emoțional. Această maturizare forțată duce la internalizarea responsabilității și la pierderea sentimentului de ușurință specific vârstelor mici”, a evidențiat psihologul.
Epuizarea profesională apare tot mai devreme, afectând inclusiv tineri aflați la început de carieră.
„Burnout-ul nu este doar stres, ci o uzură psihică care te face să te simți gol, detașat și lipsit de energie. Mulți tineri spun atunci: «mă simt ca la 50 de ani»”, a spus acesta.
Totodată, rețelele sociale și așteptările legate de succesul rapid accentuează senzația de eșec și de „întârziere” în viață.
„Mintea traduce această presiune printr-o concluzie greșită, dar frecventă: «sunt deja prea bătrân»”, a explicat Cristian Grigore.
Perspectiva sociologică: Plăceri rapide și viață consumată prea devreme
Din punct de vedere sociologic, îmbătrânirea subiectivă este pusă în legătură cu stilurile de viață contemporane, bazate pe consum rapid de experiențe, spune sociologul Nicu Gavriluță, profesor la Facultatea de Filosofie și Stiințe Social-Politice din cadrul UAIC.
continuare pe ziaruldeiasi.ro