Nu se moare de bătrâneţe, ci de boala“ a fost crezul în slujba căruia Ana Aslan şi-a pus toată munca şi pe care l-a demonstrat prin propria ei experienţă de viaţă. Cel mai celebru medic geriatru român a inventat primul medicament capabil să întâzie procesul de îmbătrânire.
Ana Aslan a fost cel mai cunoscut medic geriatru român, care a inventat primul medicament capabil să întâzie procesul de îmbătrânire. A muncit 12 ore pe zi, a renunţat la viaţa personală şi a nu a regretat nicio secundă sacrificiul. A creat Gerovitalul H3, produs biotrofic de origine românească, şi a înfiinţat primul institut dedicat luptei contra bătrâneţii şi bolilor vârstei a treia. În 1952, Ana Aslan a primit premiul internaţional şi medalia „Leon Bernard“, distincţie acordată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii pentru contribuţia adusă la dezvoltarea gerontologiei şi geriatriei, produsul ajungând cunoscut în întreaga lume. La 30 de ani de la moartea Anei Aslan, editura Curtea Veche publică „De vorbă cu Ana Aslan“, un amplu interviu cu cel mai cunoscut medic geriatru român, realizat de Valentin Lipatti – fost profesor, scriitor, diplomat şi frate al cunoscutului pianist Dinu Lipatti. „Mă întâmpină zâmbind. Deşi halatul alb impune o oarecare distanţă, se simte că profesoara Aslan este o fiinţă delicată, extrem de fragilă. Pare că toată inteligenţa sa, voinţa de viaţă şi puterea de a munci sunt concentrate în ochii ei mari şi negri. La 88 de ani, Ana Aslan a atins culmea celebrităţii. Titluri, medalii, diplome, distincţii şi premii, toate i s-au adunat pe pereţii biroului, pe măsură ce terapia sa împotriva îmbătrânirii a făcut înconjurul lumii“, spune Valentin Lipatti în deschiderea volumului în care a publicat amplul interviu realizat la mijlocul anilor ’80. Valentin Lipatti: Ce este, după dumneavoastră, bătrâneţea? Ana Aslan: Este o formă de dizarmonie a organismului uman care debutează în momentul în care homeostazia, adică echilibrul metabolic, începe să fie imperfectă. Cercetările complexe întreprinse de noi în ultimii ani privind fenomenele de îmbătrânire la nivelul întregului organism, ca şi din punct de vedere funcţional, organic, tisular, celular şi subcelular prin abordarea proceselor biochimice şi fizice în celula vie, ne-au oferit date foarte interesante despre modificările intervenite în cantitatea şi starea funcţională a acizilor nucleici în raport cu vârsta organismului. Am putut constata că astfel de modificări apar în fiinţa umană de foarte timpuriu, mai precis către vârsta de 20-22 de ani, adică în momentul în care perioada de creştere a organismului a luat sfârşit. În consecinţă, îmbătrânirea biologică este un proces lent, care se desfăşoară de-a lungul unei perioade întinse pe mai multe decenii. Teoretic, omul ar trebui să poată trăi 100-125 de ani şi dovadă este faptul că există persoane care ating şi uneori chiar depăşesc această vârstă. Dar oamenii nu ajung de regulă să trăiască atât de mult pentru că îmbătrânesc prematur. În general, se admite că pragul pentru vârsta a treia este 65 de ani. Noi am vrut, în cadrul unui congres, ca debutul să fie considerat la 70 de ani, dar este adevărat că toţi eram gerontologi. Vă rog să remarcaţi că asta este doar o aproximare: poţi fi tânăr la 70 de ani, aşa cum poţi fi bătrân la 40 de ani (ca intelect şi comportament).
continuare pe www.adevarul.ro