În doar un an, un medicament ieftin împotriva paraziților s-a transformat dintr-un umil tratament pentru păduchi în „leacul minune” împotriva coronavirusului, beneficiind și de o audiere în Senatul SUA, dar și de apariții în ghiduri oficiale guvernamentale. Politico a publicat un amplu material în care prezintă traiectoria ivermectinei de la marea speranță în tratarea COVID într-un medicament controversat, care încă are nevoie de studii serioase pentru a fi autorizat.
Veterinarii au văzut cum dozele de ivermectină pentru animalele mari dispar pe măsură ce oamenii se bat pe ele, în timp ce pe piețele negre se fac bani serioși, iar media publică studii neconcludente.
Cehia permite utilizarea sa, iar Slovacia importă zeci de mii de doze. Studii promițătoare privind potențialul medicamentului de a preveni și trata infecția cu noul coronavirus, combinate cu disperarea provocată de numărul tot mai mare de îmbolnăviri și decese și cu un tsunami de dezinformări au condus explozia utilizării ivermectinei în Europa Centrală și de Est, dar și în America Latină și Africa de Sud, scrie Politico.
Pe lângă tratamentul împotriva paraziților la animale, ivermectina a fost folosită mulți ani și în pastile și creme pentru uz uman, în tratamentul împotriva scabiei, a păduchilor sau a altor boli tropicale. A fost privit ca un medicament minune, iar inventatorii lui, William C. Campbell și Satoshi Omura, au primit premiul Nobel în medicină în 2015, pentru capacitatea medicamentului de a trata boli multiple.
Însă principalele agenții de control al medicamentelor din lume au avertizat în continuu împotriva utilizării în tratarea coronavirusului. Săptămâna trecută, Agenția Europeană a Medicamentului a declarat că nu există dovezi care să susțină folosirea ivermectinei în afara studiilor clinice și a avertizat că toxicitatea la doze mari „nu poate fi exclusă”. Agenția Americană pentru Alimente și Medicamente a avertizat pe 5 martie că o supradoză de ivermectină poate provoca chiar moartea, notând că există multe cazuri de pacienți spitalizați după ce s-au automedicamentat.
„Toate teoriile conspirației și minciunile bune au un sâmbure de adevăr în ele – asta le face atât de bune”, spune Carlos Chaccour, profesor la Institutul pentru Sănătate Globală din Barcelona, unul dintre primii cercetători care au exprimat îngrijorări privind folosirea medicamentului împotriva coronavirusului.
Este cunoscut că ivermectina are și proprietăți antivirale, așa că cercetătorii au fost îndreptățiți să studieze medicamentul la debutul pandemiei, a mai spus el.
De fapt, Chaccour cunoaște ivermectina mai bine decât mulți. El a început să studieze capacitatea medicamentului de a distruge vectorii malariei în 2007, iar când oamenii au început să moară din cauza noului coronavirus la începutul anului 2020, el s-a întors la domeniul în care era deja expert.
Pe de o parte, munca lui sprijină posibilitatea ca ivermectina să poată fi folosită în tratarea coronavirusului, pe de alta demască studiile dubioase privind acest medicament. Asta l-a transformat într-un inamic al ambelor tabere, iar soția sa a primit amenințări. Chaccour spune că a fost numit “asasin pe statul de plată al big farma” sau, invers, “un naiv și un avocat (al ivermectinei)”.
Luna trecută, ca să mai scape de nebunie, a părăsit rețeaua Twitter.
Utilizare pe scară largă
Totul a început în martie 2020, când un studiu in-vitro al cercetătorilor australieni a indicat că ivermectina este un inhibitor pentru coronavirus. Dar exista și o mare problemă, a spus Chaccour: cercetătorii au folosit concentrații atât de mari, încât nu puteau fi găsite în mod natural în corpul uman.
continuare pe digi24