Acum vreo doi ani, proprietarul unei reviste care se încăpățânează să apară pe print m-a sunat înnebunit: tipografia la care își tipărea revista îi triplase prețul. Pentru a o putea trimite cititorilor la prețul la care aceștia plătiseră abonamentul anual, amicul meu nu avea decât o soluție: fie să cumpere hârtie de o calitate mai proastă, fie să „înghesuie” textele ca să se încadreze în buget.
Dacă ați cumpărat cărți în ultima vreme, ați putut vedea că acest lucru nu e singular; toate marile edituri fac la fel. Unii editori conștienți de costurile mari încep să micșoreze spațiul alb dintre litere sau marginile paginilor. Chestiune despre care a scris și The Economist.
Puteți scoate o mulțime de spațiu din cele 7 volume ale romanului „În căutarea timpului pierdut” de Proust, de pildă. Dar la volume mai mici nu funcționează întotdeauna.
La piață, toți vedem că, având aceiași bani ca anul trecut, acum cumpărăm mai puține lucruri.
Dacă săptămâna aceasta luai varza cu 6 lei kilogramul, iar peste o săptămână varza s-a făcut 7 lei/kg, în mintea ta prețul correct al verzei e cel de 6 lei/kg. De ce să plătești un leu în plus la fiecare kilogram?
» Citește continuarea pe pagina autorului