În anul mântuirii 1500, voievodul Ştefan Cel Mare şi Sfânt a trimis un steag al Moldovei, la Mânăstirea Zogravu din muntele Athos care poartă pe el chipul Sfântului Gheorghe omorând balaurul, în semnele Stemei Moldovei si următoarea inscripţie-rugăciune: ,,O luptătorule şi biruitorule mare Gheorghe, în nevoi şi nenorociri grabnic ajutător şi cald sprijinitor, iar celor întristaţi bucurie nespusă, primeşte de la noi această rugăciune, a smeritului tau rob, a Domnului Io, Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, domnul Ţării Moldovei.
Păzeşte-l pe el neatins în lumea aceasta si în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe tine ca să te preamărim în veci. Amin.
Această faptă şi rugăciune a domnului Moldovei este una dintre dovezile preţuirii de care se bucură la noi Sfântul Gheorghe, el fiind foarte popular în rândul creştinilor ortodoxi.
Avem însă şi alte dovezi ale cinstirii: numele lui s-a dat unor localităţi de la noi (Sfântul Gheorghe Sangeorz etc.); multe biserici si mânastiri l-au ales ca hram, mulţi creştini şi creştine îi poartă numele în traducere numele ,,gheorghios’’ înseamnă lucrător de pământ, agricultor, cu înţelesul creştin şi de lucrător ,,Ogorul Domnului’.
Sfântul Gheorghe s-a născut intr-o familie de ofiţeri romani în Capodocia (centrul Turciei de astăzi). Primeşte foarte de tânăr gradul de general. În timpul împăratului Diocletian (284-305), acesta mărturiseşte chiar în faţa împăratului credinţa creştină, fapt pentru care este arestat, trecându-l prin toate vremurile muceniciei: loviri cu suliţa, bătăi la tălpi, lespezi de piatră pe piept, chinuri la roată, încălţăminte cu cuie etc.
Sfântului Gheorghe I s-a tăiat capul în ziua de 23 aprilie anul 303. Datorită puterii credintei lor şi mărturisirii acesteia că Sfinţii militari pot fi numiţi ,,Cavalerii Duhului Sfânt’’.
Preot paroh. Dănilă Gheorghe, Parohia Vîlcica, Comuna Tătăruşi