Ați simțit vreodată că sunteți mereu pe locul doi în viața cuiva apropiat? Că un prieten, un membru al familiei sau un partener vă acordă doar resturi de atenție, în timp ce alții primesc tot entuziasmul, bunătatea și prezența pe care voi le doriți?
Poate ați trăit și voi momentele acelea stranii în care vă dați seama că prezența voastră nu trezește același interes ca prezența altora. Un coleg care, atunci când vorbiți voi, pare mereu grăbit, neatent sau iritat, dar devine curios și implicat când altcineva deschide același subiect. O rudă care nu-și amintește niciodată data voastră de naștere, dar își face timp și energie pentru aniversările altora. Sau poate un partener care pare secătuit când e vorba de voi, dând răspunsuri scurte, priviri fugare, și, totuși, găsește instantaneu resurse pentru conversații pline de vervă cu oameni pe care abia îi cunoaște, inclusiv pe rețelele sociale. De ce se întâmplă asta? Și, mai ales, cum putem învăța să nu ne mai consumăm energia cu astfel de situații?
Să dezvoltăm întâi o primă parte a subiectului. Și anume, de ce oamenii pe care îi iubim ne tratează ca pe o opțiune?
» Citește continuarea pe pagina autorului