RCAST.NET
NewsPascani.com Pașcani, Târgu Frumos, Iași
Economie și afaceriIași

Povestea PIM, o afacere care nu are concurență în Iași: Cum a făcut Marius Petrariu milioane cu fotocopiatorul

Totul a pornit în anii ’90, când absolventul de Informatică a avut de ales între plecarea în America și o mică afacere cu un copiator amplasat lângă căminele studențești din Copou, în magazinul părinților. „Acum e bine, dar au fost ani în care mi-a părut rău. Au fost mulți. Munca a fost enormă, nu se vede asta“, ni s-a destăinuit Marius Petrariu.

Un copiator cumpărat în urma cu 32 de ani și pus la loc vizibil într-un magazin de familie din Iași a fost obiectul care a stat la baza PIM, o afacere transformată în cele trei decenii într-una cu vânzari de milioane de euro. Fondatorul PIM, Marius Petrariu, avea la acel moment 24 de ani. Acum, este pe locul al doilea în topul național al firmelor care au ca obiect principal de activitate declarat „activităţi de fotocopiere, de pregătire a documentelor şi alte activităţi specializate de secretariat“. Într-un interviu pentru Ziarul de Business, Marius Petrariu vorbește despre provocările cu care se confruntă piața imprimărilor, dar și despre începuturile afacerii, investiții și planuri de viitor.

Absolvent al Facultății de Informatică din cadrul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, Marius Petrariu s-a izbit de o dilemă în primii ani de tinerețe: putea să plece în SUA, așa cum o făceau deja alți IT-iști din generația sa, ori putea să își continue mica afacere începută pe tejgheaua din alimentara părinților săi. A ales să rămână, iar centrele PIM, situate în preajma campusurilor universitare și a universităților din Iași s-au umplut imediat de clienți. „Tatăl meu a fost chimist, un mare chimist al Iașului și m-a îndrumat către matematică. Mi-a spus că matematica este știința tuturor științelor. Atunci nici nu visam ce o să se întâmple cu informatica, ce explozie o să aibă. Când am terminat facultatea, aveam de ales între a pleca în Statele Unite, lucru pe care îl făceau toți, sau să rămân. Și am fost luat de valul ăsta cu afacerea.  Nu pot spune că îmi pare rău. Acum e bine, dar au fost ani în care mi-a părut rău. Au fost mulți. Munca a fost enormă, nu se vede asta“, spune Marius Petrariu, acum în vârstă de 55 de ani.

Afacerea cu cópii realizate la imprimantă s-a „născut“ într-o casă din Copou. Era casa construită de părinții lui Marius Petrariu, care ulterior au deschis și două magazine alimentare, povestește fondatorul și unicul asociat al PIM SRL:

  

„Businessul a pornit din clădirea aia pe care nu prea o știe nimeni, că e de acum 20-30 de ani. În ’92 s-a terminat (de construit) casa aia, e făcută de tatăl meu. Este o clădire care nu se remarcă prin nimic. Ăla e singurul imobil care acum nu e legat de PIM, dar stau copiii mei acolo. Casa aia, nu mai știu, cred că are vreo 16 încăperi. Din stradă pare mică, dar e foarte adâncă. Nu mai locuiesc acolo, dar acolo am început primul business și acolo am lucrat primii zece ani. După aia am cumpărat spațiul din Independenței. (…) Mama mea și cu tatăl meu au decis să deschidă acolo două magazine alimentare. Cum era pe vremea aia, fiecare care avea ceva, cât de cât un spațiu la stradă, deschidea un magazin alimentar. Și am luat un copiator de la Konica Minolta, un aparat simplu, alb-negru, care încăpea și pe măsuța asta. Și, pentru că, practic, nu exista concurență, nu era nimic, am profitat. Dar, cum să vă spun, am fost luat de val, cum pus aparatul ăla, a fost imediat o cerere cumplită“.

Copiatorul de la Minolta l-a făcut să rămână în țară

Casa care nu se remarca prin nimic, situată în spatele căminelor studențești din Târgușor Copou, s-a dovedit a fi un magnet pentru clienți, își amintește Marius Petrariu: „Erau studenți în spatele clădirii, e adevărat. Dar, oricum, erau mai multe lucruri bune. Aveam și spațiu la stradă și intra multă lume în alimentară, că încă nu apăruseră supermarketurile, nu era nimic. Și când intrau, mulți vedeau copiatorul. Iar pentru că erau foarte puține în oraș, vestea s-a răspândit imediat, aproape fără reclamă. A fost, așa, un boom. Bine, atunci aproape orice afa­cere începeai era un boom“.

Planurile de plecare în căutarea visului american au fost estompate de valul de ieșeni care avea nevoie de serviciile de imprimare ale PIM. Așa că decizia de extindere a afacerii a fost una care a venit firesc, mai ales că în casa construită de părinți era spațiu destul de desfășurare.

„Imediat ce am văzut că e o cerere atât de mare, am luat etajul, care e cu acces din stradă. Și acolo am început să populez cu aparate, pentru că profitul era bun, foarte bun. Am reinvestit 100%. Nici nu m-am dus la mare un an de zile, nu am plecat nici 5 minute vreo doi ani. Dar tot ce câștigam, tot ce îmi rămânea, și aveam preț mare, mult mai mare ca acum, raportat la prețurile de acum, reinvesteam. După aia a fost simplu, când am populat cu aparate, am luat și color și alb-negru, am luat și calculatoare. Dezvoltarea după aceea a fost ușoară, pentru că aveam deja 6-7 aparate care mergeau din plin și făceau bani“.

Cererea l-a împins către Centru, iar cozile mari de la PIM și încasările i-au dat încredere că deschiderea unor noi centre, în apropierea Universității de Medicină și Farmacie Iași și a Campusului Tudor Vladimirescu era direcția pe care trebuia să o urmeze. „Am luat spațiul de pe Bulevardul Independenței, tocmai am terminat de plătit creditul pentru el, că au tot fost reeșalonări. După aia am avut o ofertă foarte bună pentru a cumpăra spațiul din Tudor. Nu am putut să o refuz, am mai făcut un credit. Dar și pe ăsta l-am terminat. Apoi am zis că-s bătrân și trebuie s-o termin cu creditele. Dar fac altul acum, pentru sediul din Smârdan“.

„Decizia proastă a fost să pun clădirile pe numele soției“

Revenim la cursul cronologic. În timp ce PIM creștea, creștea și familia fondatorului. S-a căsătorit, iar soția și-a deschis la rândul ei o firmă cu același obiect de activitate ca și PIM. „După vreo zece ani de la înființarea PIM am mai făcut o firmă, împreună cu soția mea, PIM Service. Pe firma aia am zis că luăm clădirile. Am luat o clădire pe drumul spre Cârlig, o clădire mare. Acolo am făcut tipografia.  Apoi am cumpărat o altă clădire, tot în rate, mai sus de casa mea din care a pornit businessul. Toată afacerea am făcut-o eu de la zero. Decizia proastă a fost să pun clădirile pe numele soției. (La divorț), fosta soție a rămas cu tipografia aia de dinainte de Cârlig și cu clădirea din Copou, unde a deschis Print House, pe Șoseaua Ștefan cel Mare și Sfânt, la numărul 4“.

Divorțul, spune Marius Petrariu, s-a pronunțat în urmă cu „vreo 15 ani“. Însă PIM și-a continuat activitatea până recent, atât în centrele din Copou, cât și în Tudor sau vis-a-vis de UMF. Fosta parteneră de viață, devenise partener de afaceri și îi permitea fondatorului PIM să-și desfășoare activitatea în tipografia și în centrul din Copou care îi reveniseră, în schimbul unei chirii. Sentimentele nu țin de foame, iar creșterea chiriei l-a determinat pe Marius Petrariu să-și despartă de tot businessul de fosta parteneră.

Mutarea pe strada Smârdan

Așa se face că după mai bine de un deceniu de la divorț, soții Petrariu au întors foaia. „Au fost mai multe“, spune Marius Petrariu, care explică:

„De trei ani am scos-o ca administrator din firmă și atunci, nemaiavând acces la bani, de fapt asta e totul, mărea chiria. Și mi-a mărit de vreo două ori chiria, de aceea am început să-mi caut un alt spațiu. (…) Și din cauza chiriei am plecat, că nu îmi plăcea să-mi mărească chiria continuu. Dar a fost și dorința mea de a se uni spațiile de producție. Se făcea finisarea la Cârlig, la spațiul de jos, în Șoseaua Ștefan cel Mare și Sfânt 114-119. Dar tot ce se vindea, și chiar interfața cu publicul, era sus. Era un coșmar să muți comenzile de colo-colo pe 3-4 km între astea două spații. Le-am închis pe amândouă, am scăpat de chirie și tot ce am avut în astea două spații, fiind aparatele mele, le-am mutat aici, pe Smârdan“.

În vechiul sediu PIM din Copou, Maria Petrariu, devenită concurentă în afaceri cu Marius Petrariu, a deschis Printhouse – cu același obiect de activitate ca PIM. Iar PIM-ul din Copou și tipografia s-au mutat într-o nouă clădire, pe strada Smârdan, în apropiere de Palas Mall. Aceste schimbări care s-au produs în ultimele luni. Despre noul său sediu, Marius Petrariu vorbește cu mult entuziasm, chiar daca această mutare presupune un nou credit la bancă pentru achiziționarea, în schimbul sumei de 2.000.000 euro a întregii clădiri.

Sediu de 2 milioane de euro

„O clădire… nu îmi venea să cred că există așa ceva într-o zonă centrală. Are 1.000 și ceva de metri pătrați amprentă la sol. Are și o ieșire în spate, o rampă pe unde poți să încarci cărți. Rampă pentru mașini mai mari, dubițe, unde poți să încarci comenzile mai mari. În față e pentru comenzile ușoare, mici, de unde pleacă omul cu cărțile sub brațe. Are și două etaje clădirea. Clădirea o cumpăr 100%. Am vorbit cu banca, de fapt e și făcut un contract de pre-vânzare- cumpărare, nu mai este nicio problemă. Clădirea costă două milioane de euro, na, e cam pipărat prețul, dar pentru zonă, pentru tot, adică nu plătești numai clădirea și terenul. O cumpăr 100%. O cumpăr, că nu pot să mă mai mut încă o dată. Nu pot să mă mai joc. Vreau în viața asta să mă mai ocup și de alte lucruri, nu numai de mutat tipografii“, spune Marius Petrariu.

De la afacerea pornită de pe colțul unei mese din magazinul alimentar al părinților, Petrariu a ajuns acum să dețină spații valoroase și o afacere care îl situează ca lider de piață în Iași și în România.

„Spațiul de pe Bulevardul Independenței am avut ofertă să-l vând cu un milion de euro acum mulți ani. Acum nu știu dacă l-aș da cu două milioane, că ăla e spațiul… Bine, o bancă l-ar cumpăra în două minute, dacă ar fi să îl vând. Mai am și spațiul din Tudor, care e tot proprietatea firmei PIM, dar acum, în august, închid o lună, am și pus afiș pe geam, închid o lună pentru că trebuie să-l aduc la standardul impus de lege. Înainte nu erau normele astea de incendiu, dar acum, fiind lipit de căminul universității, nu am cum să funcționez așa cum vreau eu. Aici, în Smârdan, m-am mutat de prin octombrie, am folosit fiecare centimetru pătrat. Ultima mea grijă a fost să-mi fac un birou. Prima grijă era să produc bani, să dau salarii și să nu scot bani din buzunar“.

Cine sunt clienții? Tinerii nu mai citesc, bătrânii nu mai văd să citească

Ultima achiziție a lui Petrariu a părăsit perimetrul campusurilor studențești, iar plasarea sa în apropierea Palas Mall nu e tocmai întâmplătoare. Pentru că studenții nu mai reprezintă publicul majoritar, ci oamenii de afaceri, spune fondatorul PIM:

„Studenții nu, ei se digitizează. Eu chiar pot să spun că acum, cel puțin pe Smârdan, 80% cred că sunt din clasa business. Agendele astea legate cu spiră metalică, le fac cu sutele, cu miile. Și nici nu pot să se ducă la o tipografie clasică, pentru că nu mai sunt tirajele alea de înainte, când se făceau câte 10.000 de exemplare. Problema e că… Și asta e o afacere care se duce în jos. Eu am început deja de doi ani să mă pregătesc. Mă pregătesc și acum. Printul în forma lui clasică dispare. Mă gândesc și la viitor, pentru că știm cu toții că se digitizează totul. Ce e de făcut? Să faci produse care încă se cer. Cum ar fi ambalajele. Ambalajele în tiraj mic, foarte mic“.

Serviciile PIM includ în acest moment tipar digital, legătorie clasică, imprimări obiecte promoționale, printuri mari exterior & interior, grafică, imprimări folio, gravare – decupare laser, plastifiere & laminare, scanare, legătorie cu arc, etc. La acestea se adaugă serviciile tipografiei și editurii PIM, dar, constată Petrariu, „La carte, tirajele tot scad. Nu știu până la ce tiraj or să scadă, dar perioada în care se făceau 10.000 de cărți a dispărut. Acum doar la manuale școlare mai pot să visezi la așa tiraje. Acum omul face 100-200, maxim 2000, pe aici sunt tirajele la carte. Principalul obiect de activitate până de curând îl reprezenta printul de cărți în tiraj mic și foarte mic, lucru care încă merge, dar nu știu nici ăsta cât o să mai meargă. Nu sunt un mare expert în preziceri, dar cred că, încet, încet, o să scadă, o să scadă, încât până la un moment dat nu o să-ți mai convină să te ocupi de asta. Când vezi că ai comenzi sporadice, tinerii nu mai citesc nimic, ăștia bătrâni nu mai văd să citească. E o piață în scădere, clar, asta nu poți să negi“.

Contemplativ, fondatorul spune că dacă ar fi să o ia de la capăt, ar alege același drum. Nu pare însă un răspuns foarte hotărât. Tonul vocii sale pare să trădeze un regret pentru visul american neîmplinit. Totuși alege să răspundă că ar lua-o de la capăt. Însă punctează: „Dacă ar fi să o iau de la capăt și aș ști de căderea aceasta a printului, mi-aș mai face ceva. Aș fi început de acum 10-15 ani cu ambalajele, nu acum. Ambalajele reprezintă cred 5% din cifra de afaceri, 95% e tot printul pentru public. Afacerea aș face-o. Bine, dacă ar fi să o fac cu mintea de acum, PIM ar fi lider național cel puțin, dacă nu internațional“.

Provocările imprimeriilor

De fapt, în acest moment cifrele arată că fondatorul PIM se poate numi lider național pe piața imprimărilor. Pentru că între firmele de top din domeniul „activităţi de fotocopiere, de pregătire a documentelor şi alte activităţi specializate de secretariat“ e depășit doar de o companie din județul Timiș, care însă nu se ocupă cu imprimări: Printopia SRL, cu încasări înregistrate anul trecut de aproape 35 de milioane de lei. Pe pagina de internet a companiei timișene se arată că „domeniul de activitate al Printopia este producerea şi furnizarea de consumabile, echipamente IT şi de birou, precum şi prestarea de servicii şi implementarea de soluţii din sfera IT către companiile reprezentative de pe piaţă“.

Iar în Iași, PIM are o cotă de piață de peste 80%, după cifra de afaceri realizată în 2023 (22,7 milioane lei). După PIM, următoarea afacere din acest domeniu cu cea mai mare cifră de afaceri realizat vânzări de 1,3 milioane de lei.

„Concurență nu am pentru că eu, de fapt, câștig foarte puțin, merg la limita profitului. Am încasări mari, dar profit mic, în felul ăsta reușești să nu ai concurență. Trebuie să menții un preț la care să mai ai și profit și totuși să nu fie foarte mare, ca să mai ai clientelă. Acum, e și o piață foarte strâmtă, îngustă. Cafenele o să existe cu miile, cum sunt și acum, pe o stradă la fiecare 50 de metri ai o cafenea. E o piață enormă. Dar aici e o piață mică. Foarte mică“.

Lipsa de personal, schimbările de comportament ale clientelei, presiunile economice, toate acestea constituie presiuni care apasă firmele din domeniul imprimărilor, observă fondatorul PIM: „Remarc cu tristețe că pe măsură ce tot am mărit salariile trebuie, încet-încet, să măresc și prețurile. Am mărit acum deja cu 10% cam toate prețurile, dar nu pot să mă opresc nici măcar aici. În toamnă mai măresc o dată cu 10%, că nu se poate, nu mai trăiești, toate s-au scumpit. Iar dacă nu măresc salariile, nu mai stau oamenii la muncă, doar știți că este o criză de personal la nivel național. Și dacă nu mărești salariile, îți pleacă. Și cine îți pleacă? Nu aceia care de abia învață, ci cei care au 20 de ani de vechime. Și trebuie să mărești salariile. Ca să mărești salariile, trebuie să ai bani. Ca să ai bani, trebuie să mărești prețurile. Deci oricum trebuie să le măresc încă odată, și încă odată. Nu știu, am să mai fac niște calcule, să văd. Dar treaba e bună acum, să zic, am rulajul asta, dar când te uiți la profit, nu e ok, nu rămâne mult“.

Iar concurența firavă se explică și prin complexitatea tipului de afacere, mai arată specialistul în copieri: „Acum răspund și de ce nu am concurență: genul ăsta de business este un gen foarte complex. Pentru că sunt foarte multe mașini în procesul de producție a unui catalog sau ce-o fi, mapă sau ce vrei. Oricare din aparatele astea, dacă ți s-a stricat, tu nu mai poți să produci. Cea mai mare problemă cu mașinile e că se strică. Sunt mașini. Oamenii se strică, darmite mașinile care merg 16 ore pe zi. Când s-a stricat o mașină, automat apar probleme de livrare a comenzilor, pentru că acea mașină nu o ai în două exemplare. N-ai cum. Fizic, niciodată. Și eu, ca să produc o mapă sau o agendă, am nevoie de vreo șase-șapte mașini. Oricare din ele, dacă s-a stricat, eu trebuie să o repar, ca să fac comanda. Doar și Adi Center, care a încercat, virtual el a dat faliment. Adică nu știu ce mai are în orașul Iași, nu-i mai simt prezența. Iar rest, nu“.

Dacă ar fi s-o ia acum într-o nouă direcție de business, s-ar îndrepta spre IT, spune absolventul de Informatică Marius Petrariu. Și nu ar fi prima dată. A mai avut o încercare, povestește el: „Eu am avut o încercare cu programarea, dar primii doi oameni din firmă mi-au plecat în Olanda. Era un contract cu Google, online, ei dădeau de lucru, noi făceam ce cereau. Dacă ajungeam la 50 de angajați, făceam bani frumoși, dar îți trebuie echipă serioasă și stabilă. M-am autodizolvat, dar nu am abandonat ideea de a mai face un business în IT. (…) Mă gândesc la IT, să o iau de la capăt. Numai că trebuie să fiu sigur că vreau să-mi asum riscul de a pierde bani. Pentru că o perioadă destul de lungă dai salarii și nu încasezi mai nimic, orice ai face. Iar când începi să încasezi, primii doi oameni îți pleacă în străinătate, pe salarii de trei ori mai mari“.

După câteva luni de mutări intense și de decizii importante (cum ar fi achiziția noului sediu) și după un an 2023 în care și-a văzut profitul diminuat cu 34% față de anul anterior, Marius Petrariu conchide totuși: „Nu stau rău. Cel puțin la nivel național aș fi vrut să fiu lider, dar este o vorbă, să nu-ți ceri osândă. Se putea și mai rău“.

https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/povestea-pim-o-afacere-care-nu-are-concurenta-in-iasi-cum-a-facut-marius-petrariu-milioane-cu-fotocopiatorul–1652015.html

Related posts

Fermierii din Iași au început campania de recoltare. Orzul este deja treierat în județ. Cum arată producția?

Redacția

Un sfert dintre elevii din județul Iași au avut sub media 5 la Evaluarea Națională. Doar 69% au trecut de Matematică

Redacția

Sesizarea Guvernului asupra legii de acordare a stimulentelor de risc pentru profesori în perioada pandemiei – pe agenda CCR

Redacția
Încarcă...