Găurile de vierme sunt adesea imaginate ca tuneluri prin spațiu și timp, scurtături cosmice care ne-ar putea permite să călătorim între galaxii îndepărtate, însă această credință s-ar putea să nu fie corectă
Conform unei cercetări recente publicate în jurnalul Classical and Quantum Gravity, această imagine populară se bazează pe o înțelegere greșită a lucrărilor lui Albert Einstein și Nathan Rosen.
În 1935, în timp ce studiau comportamentul particulelor în regiuni cu gravitație extremă, cei doi fizicieni au introdus conceptul de „Poduri Einstein-Rosen”. Aceasta nu a fost concepută ca un pasaj pentru călătorii spațiale, ci ca o legătură matematică între două copii simetrice ale spațiu-timpului, menită să reconcilieze gravitația cu fizica cuantică.
Termenul de „gaură de vierme” a apărut decenii mai târziu, alimentat de speculațiile din anii ’80 despre posibilitatea deplasării dintr-o parte în alta a Universului. Cu toate acestea, teoria relativității generale arată clar că o astfel de călătorie este interzisă: podul se prăbușește mai repede decât ar putea lumina să o traverseze.
În ciuda lipsei dovezilor observaționale, metafora a înflorit în cultura populară. Noua cercetare condusă de Enrique Gaztanaga sugerează însă că realitatea este mult mai stranie: Podurile Einstein-Rosen nu reprezintă un tunel fizic,
» Citește continuarea pe pagina autorului