…își găseau sfârșitul oameni apropiați nouă, figuri cunoscute, rude pe care le-am admirat și prețuit în viața lor. Nu ne putem vedea nici măcar în cele mai negre coșmaruri părinții acolo. Ne cutremurăm în fața unor victime fără nume, care nu ne spun nimic. Cu toate astea, ororile v-au bulversat atât de tare, încât ați mărturisit că n-ați putut citi tot ce a dezvăluit presa despre Azilele groazei.
Ați vizitat duminică locul unde au fost duși bătrânii chinuiți de bestii cu fețe de oameni. Poate era bine să mergeți acolo, în Voluntari, să vă așezați pe așternuturile cu miros de fecale, să inspirați aerul acru și stătut din încăperile acoperite cu jeg. Nu-l veți fi uitat curând, răsuflarea morții nu-ți mai iese din nări zile la rând.
Încercați să vedeți pentru o clipă lumea prin ochii victimelor. Nefericiții torturați în căminul din Voluntari nu erau nici vii, nici morți, nici aici, nici dincolo, ci într-un purgatoriu pregătit de semenii lor. Așa arată, probabil, Iadul pe Pământ. Ați reușit să intrați măcar puțin în pielea lor? Ești deja mort, dar încă respiri.
Dar tot mai auzi cum se hăhăie angajații azilului după ce-ți toarnă un borcan de ardei iute în ciorbă și te batjocoresc când ieși de la toaletă urlând.
» Citește continuarea pe pagina autorului