Obiceiuri și datini ale Cerbului de la Boureni, la Detașamentul de Pompieri Târgu Frumos
Cerbul, o moștenire din străbuni, este un festival de datini și obiceiuri de iarnă ce se desfășoară în fiecare an, pe 29 Decembrie, în orașul Târgu Frumos.
Datinile și obiceiurile de iarnă din Moldova sunt împărtășite prin bucuria sărbătorilor de iarnă.
”Conform tradiţiilor populare, cerbul la români e un animal totem, la fel ca şi bourul, ursul, leul etc. Pe vremuri, cu numele lui erau numiţi la naştere copiii şi aceasta pentru a fi ocrotiţi de toate cele rele, pentru a creşte sănătoşi, puternici şi viguroşi, precum cerbul, bourul, ursul, leul [3, p. 20]. Drept dovadă în acest sens sunt mărturiile documentare: Cerbul, fiul Tudorei (1610), Cerbul, tatăl lui Nicoară (1625), Cerbana, strănepoata lui Coste pârcălab (1637), Ciuta, fiica Lupei (1630), Taur, aprod (1581), Taur, nepotul Lucăi (1713). În folclorul românesc cerbul, devenit un animal legendar, este înzestrat cu cele mai nobile calităţi. Într-un basm, copiii unui pădurar, duşi de vântoaice şi rătăciţi prin pădure, sunt aduşi acasă sănătoşi şi nevătămaţi de un cerb mare şi frumos. În altul, Făt-Frumos este ajutat de un cerb să o scape din captivitatea balaurului pe fata împăratului şi împreună ei o duc la curte, aşezată într-un leagăn împletit din fire de mătase şi prins între coarnele cerbului. Copilul unei mame disperate este tămăduit de o boală grea dându-i-se lapte de cerboaică. Zâna cea Bună a Pădurilor este purtată într-un car împletit din lujeri şi flori, la care sunt înhămaţi doi cerbi cu coarne de aur [9, p. 99-101].” – Anatol EREMIA – Fauna carpatină în onomastica şi tradiţiile populare româneşti (I)
ISUJ Iași