RCAST.NET
NewsPascani.com Pașcani, Târgu Frumos, Iași
Educație

Muzeul groazei de la Universitatea Medicină. „E înfricoşător pentru cei care vin şi n-au legătură cu domeniul medical“

Cei care trec pragul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa“ din Iaşi pot vizita muzeele amenajate în spaţiile din jurul fostului Palat Calimachi. Folosite cu precădere de studenţi şi doctoranzi, spaţiile cu exponate constând în piese anatomice reale au fost deschise în ultimii ani şi publicului.

Schelete atârnând, bucăţi de trupuri ţintuite, organe şi feţi puşi în vitrine. O lumină palidă cade pe corpuri lipsite de viaţă. Nu este o secvenţă dintr-un film de groază, ci o bucată de realitate pe care studenţii de la Medicină o întâlnesc an de an în Muzeul de Anatomie al Universităţii de la Iaşi. În acest moment, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa“ adăposteşte trei muzee. „Începând din acest an s-a înfiinţat o structură care se numeşte «Muzeul Universităţii de Medicină şi Farmacie» şi care are în componenţă trei spaţii: Muzeul de Istorie a Medicinei, Muzeul de Anatomie şi Muzeul de Farmacie, care va fi relocat şi pus în alt context. Sperăm ca pe cel de-al treilea să-l inaugurăm din toamnă. Până acum, muzeele erau separate“, explică Richard Constantinescu, coordonatorul activităţii de Istoria Medicinei şi custodele muzeelor.   Spaţiul care atrage atenţia cel mai mult elevilor şi stundenţilor este Muzeul de Anatomie, care găzduieşte o bogată colecţie de piese anatomice: „Sunt bucăţi de oameni, diverse regiuni din corp expuse. E mai înfricoşător pentru mulţi care vin în el şi nu au legătură cu Medicina. Sunt vizitatori care întreabă dacă sunt mulaje sau sunt reale. Am avut vizitatori care au ieşit din sală, elevi şi chiar profesori de Biologie, pentru că nu au putut să se confrunte cu acele imagini“.    Însă unele exponate au stârnit chiar lacrimi: „Câteodată sunt reacţii la care nu te aştepţi, sunt vizitatori care se amuză şi îşi fac selfie cu unele piese din muzeu, alţii ies din sală, iar alţii plâng gândindu-se că ar fi putut fi ei acolo. Am avut astfel de reacţii ale unor oameni care s-au născut prematur, la vederea feţilor din muzeu. Au fost câţiva vizitatori care spuneau că ar fi putut fi ei în locul exponatelor acelora“. Sunt mai multe categorii de piese: unele donate de oameni chiar din timpul vieţii, iar unele sunt de la trupuri neidentificate care ajung, prin diverse proceduri birocratice, la universitate pentru a fi cercetate. 

  

Pe lângă sutele de piese anatomice, Muzeul de Anatomie mai găzduieşte şi un tablou semnat de Coquelet Mereau, din 1895, înfăţişându-l pe profesorul Sappey examinându-şi discipolul, Aristide Peride, care susţinea proba practică de anatomie. O altă piesă a Muzeului de Anatomie este Ecorşeul sculptorului român Constantin Brâncuşi, făcut sub îndrumarea prof. Dimitrie Gerota, dăruit Facultăţii de Medicină din Iaşi în 1902 şi restaurat de artistul plastic ieşean Felix Aftene, în 2012.      Cel de-al doilea muzeu funcţional de la UMF Iaşi este cel de Istorie a Medicinei. „Gândesc acest spaţiu multifuncţional. Aici se desfăşoară întâlniri ale unui Grup de literatură «V. Voiculescu», pe care îl coordonez, şi vin studenţi şi masteranzi de la Medicină care scriu şi literatură. Tot aici au loc proiecţii de filme, audiţii muzicale şi diverse expoziţii. Avem şi o expoziţie de fotografie a artistei Cristina Bobe, numită «Gentle Violence», cu imagini surprinse în timpul unor intevenţii chirurgicale pe cord deschis“, explică custodele.   

Însă planurile pentru spaţiul care funcţionează într-o clădire de peste drum de corpul central la UMF sunt mai ample: „Îmi doresc să transfor acest spaţiu înntr-unul în care omul să interacţioneze cu exponatele. Spre exemplu, dacă am nişte mulaje, care pot fi atinse, atunci vizitatorul să fie liber să o facă. Avem o cutie de lentile din 1920 făcute pentru prima femeie profesor de Oftalmologie din lume, Elena Densuşianu Puşcariu. Aceste obiecte au, pe lângă încărcătura istorică şi una spirituală, pentru că au fost folosite, la Iaşi, de prima femeie profesor de Oftalmologie din lume. Avem microscoape şi ar fi minunat ca vizitatorii să poată privi anumite lame printr-un microscop din secolul XIX. Obiectele au o poveste în spate, iar dacă doar vizitezi o aglomerare de obiecte informaţiile sunt foarte multe şi te strivesc. Pe viitor mă gândesc să «construiesc» poveşti în jurul anumitor obiecte, să am «exponatul săptămânii» sau «vitrina lunii»“.    Obiectele au fost strânse în ultimele decenii, fiind colectate câteva mii de piese: „Unele piese au fost restaurate, cum sunt mulajele de oftalmologie din vremea profesorului Elena Densuşianu Puşcariu, alte piese au fost primite ca donaţii. S-a gândit o strategie, ca înainte de a dispune casarea unor obiecte să fie verificate, şi astfel unele au fost aduse în muzeu“.   Astfel au fost „salvate“ un picior de copil de la 1875, microscoape sau tablouri ale unor personalităţi din lumea medicală. „Obiectele care sunt foarte aproape de uman trezesc cele mai multe emoţii. Pentru mine, piciorul acela de copil, care a alergat cândva, care a avut o poveste, care a fost conservat de profesorul armean Gabriel Socor, este o piesă importantă din muzeu. O altă piesă pe care o consider importantă este basorelieful medicului Eugen Lucinescu, pe care îl căutam, iar un profesor mi-a semnalat că era la subsolul unui institut din Iaşi. L-am restaurat. Medicul are o poveste foarte interesantă, a murit în 1939, foate tânăr, a murit în condiţii suspecte, era o speranţă a chirurgiei vasculare româneşti. Era secretarul revistei literare «Însemnări ieşene», omul de bază a lui Grigore T. Popa şi prieten cu George Topârceanu. Omul care l-a îmbălsămat pe Topârceanu“, povesteşte custodele.   

 

articolul integral pe www.adevarul.ro

Related posts

Înscrierea în școli și grădinițe se va face doar cu aviz de la medicul de familie, fără analize medicale

Redacția

Unul din zece elevi şi un sfert dintre studenţi au consumat cel puţin o dată droguri

Redacția

Bibliotecarii şcolari îşi primesc sporul de periculozitate

Redacția
Încarcă...