Mănăstrea Văratec din comuna Agapia, judeţul Neamț, unde liniștea patriarhală învăluie prin Munții Stânișoarei, a fost locul unde unde mari personalități ale culturii și spiritualității românești și-au găsit tihna.
În diferite perioade, la aşezământul de cult din judeţul Neamţ, care este atestat documentar în 1785, deşi despre viaţa monahală de aici se spune că ar fi început cu peste un secol şi jumătate în urmă, şi-au găsit liniștea teologi renumiţi şi nenumărate personalităţi cu certe şi indubitabile merite. Între primii care pot fi enumeraţi sunt Veronica Micle şi Mihai Eminescu.
Lista poate continua cu Partenie Ciopron (1896-1980), fost episcop al Armatei Române, un mare patriot, care a fost urmărit de Securitate ani în şir. Între cei care au creat la Văratec, vieţuind mai mult sau mai puţin în liniştea de la poalele codrilor, mai este şi protosinghelul Nicodim Măndiţă (1889-1975), autor de cărţi de învăţături duhovniceşti, fiind duhovnic la Văratec între 1945 şi 1962.
Tot lăcaşul nemţean a atras-o şi pe academicianul Zoe Dumitrescu Buşulenga, devenită aici maica Benedicta. Ultima personalitate care a decis, în martie 2022, să-şi petreacă ultima perioadă a vieţii la Văratec este academicianul Alexandru Zub. Iar cu ani în urmă veneau vara, pentru viaţa spirituală şi culturală, văduvele unor clasici ai literaturii române: Ştefana, văduva lui Ionel Teodoreanu; Valeria, văduva lui Sadoveanu; Cornelia, văduva lui Dinu Pillat.
Umbra lui Bartolomeu Anania la Văratec
Şi arhimandritul Bartolomeu Anania (1921-2011) s-a retras la Văratec, pentru a se dedica scrisului, locuind aici până la alegerea ca mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, în ianuarie 1993. Se pensionase în anul 1982 din funcţia de director al Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.
În locul sfânt din Neamţ a locuit în vila episcopului Partenie Ciopron. Tihna i-a priit, punând pe hârtie poezii şi volumele de proză „Rotonda plopilor aprinşi“, „Amintirile peregrinului Apter“, „Greul pământului“ şi „Cerurile Oltului“, lucrând dedicat la diortosirea şi adnotarea Sfintei Scripturi. Despre şederea de ani în şir în ţinutul Neamţului, la mănăstire, mărturisea că era ceva deosebit: „Aveam adevărate şezători, audiţii muzicale, o viaţă spirituală foarte frumoasă“.
continuare pe adevarul.ro