Hiperglicemia apare atunci când persoanele cu diabet au prea multă glucoză în sânge. Hiperglicemia nu trebuie confundată cu hipoglicemia, care se produce atunci când concentrația de glucoză din sânge scade prea mult. Trebuie să evităm să petrecem perioade prea lungi de timp în care glicemia este crescută, deoarece pot apărea complicații.
Ce este hiperglicemia
Hiperglicemia este o creștere exagerată a concentrației de glucoză din sânge. Hiperglicemia afectează persoanele care au diabet zaharat. Există mai mulți factori care pot contribui la instalarea hiperglicemiei în rândul pacienților cu diabet, printre care: alegerile alimentare și cele legate de activitatea fizică, anumite boli de care suferă pacientul, medicamentele prescrise pentru alte afecțiuni (care nu au legătură cu diabetul), faptul că persoana nu și-a luat doza necesară din tratamentul medicamentos prescris pentru a reduce concentrația de glucoză din sânge sau a sărit peste o doză.
Diabetul diminuează drastic efectele insulinei asupra organismului uman, fie deoarece pancreasul nu este capabil să producă suficientă insulină (diabetul de tip 1), fie pentru că organismul este rezistent la efectele insulinei sau nu produce suficientă insulină pentru a menține o concentrație normală a glucozei în sânge (diabetul de tip 2).
Drept rezultat, glucoza tinde să se acumuleze în fluxul sangvin (când apare hiperglicemia) și poate atinge concentrații extrem de ridicate și foarte periculoase dacă nu este tratată în mod corespunzător. Insulina sau alte medicamente sunt folosite pentru a reduce concentrația de glucoză în sânge.
Uneori, hiperglicemia nu este rezultatul diabetului. Alte boli sau afecțiuni care pot crește glicemia sunt:
- pancreatita (inflamația pancreasului);
- cancerul pancreatic; hipertiroidismul (când glanda tiroida este hiperactivă); sindromul Cushing (când nivelul cortizolului în sânge crește foarte mult); tumori neobișnuite care secretă hormoni;
- un stres sever asupra corpului, cum ar fi un atac de cord, un accident vascular cerebral, o traumă sau boli severe care pot, temporar, să ducă la hiperglicemie.
Și anumite medicamente pot crește glicemia peste nivelul normal, inclusiv prednisonul, estrogenii, medicamentele beta-blocante, contraceptivele orale și altele.
Cât durează hiperglicemia?
Ce este important de reținut: hiperglicemia nu trebuie lăsată netratată. Dacă glicemia ta are valori foarte mari pentru perioade lungi de timp, aceasta poate să îți creeze probleme mari pe termen lung – crește riscul de complicații, cum ar fi afecțiuni oculare, boli de rinichi, atac de cord și accident vascular cerebral și altele. Și pe termen scurt, hiperglicemia poate să iți creeze probleme în ceea ce privește sănătatea. Planul tău de tratament s-ar putea să necesite ajustări dacă glicemia se situează la o valoare de peste 180 mg/dl 3 zile consecutive. Este deosebit de important să ții glicemia sub control și să tratezi hiperglicemia atunci când are loc.
Simptomele hiperglicemiei
Identificarea simptomelor incipiente ale hiperglicemiei pot ajuta pacientul să trateze afecțiunea cât mai curând, de aceea este bine să fim atenți la următoarele semnale de alarmă:
- urinări frecvente;
- senzație de sete permanentă;
- vedere încețoșată;
- oboseală;
- durere de cap.
Scopul tratamentului diabetului zaharat este de a menține nivelul zahărului din sânge cât mai aproape de normal. Dar dacă ai diabet, indiferent cât de atent ai fi, este posibil să te confrunți cu hiperglicemie la un moment dat. Este important să poți recunoaște și trata hiperglicemia, deoarece poate duce la probleme grave de sănătate dacă este lăsată netratată.
Episoadele ușoare ocazionale de hiperglicemie nu sunt de obicei un motiv de îngrijorare și pot fi tratate destul de ușor sau pot reveni la normal de la sine.
Dar hiperglicemia poate fi potențial periculoasă dacă nivelul zahărului din sânge devine foarte ridicat sau rămâne ridicat pentru perioade lungi.
Nivelurile foarte ridicate ale zahărului din sânge pot provoca complicații care pun viața în pericol, cum ar fi:
- cetoacidoza diabetică – o afecțiune cauzată de nevoia organismului de a descompune grăsimile ca sursă de energie, ceea ce poate duce la comă diabetică; aceasta tinde să afecteze persoanele cu diabet de tip 1
- sindromul hiperglicemic hiperosmolar – deshidratare severă cauzată de încercarea organismului de a scăpa de excesul de zahăr; aceasta tinde să afecteze persoanele cu diabet de tip 2.
Semnele distinctive ale cetoacidozei diabetice sunt acumularea unor acizi toxici (cetone) în sange și în urină (cetoacidoza, adică o stare patologică periculoasă pentru organismul uman).
Conform unei analize din 2013, boala este de obicei diagnosticată la adulți cu un nivel de glucoză din sânge peste 250 mg/dL. Un studiu din 2015 indică faptul că afecțiunea este diagnosticată la copiii cu un nivel de glucoză din sânge peste 200 mg/dLT 1.
Afecțiunea apare în general la persoanele cu diabet zaharat de tip 1 și este mai puțin frecventă cu diabetul de tip 2. A avea în mod regulat un nivel ridicat de zahăr din sânge pentru perioade lungi de timp (luni sau ani) poate duce la leziuni permanente ale unor părți ale corpului, cum ar fi ochii, nervii, rinichii și vasele de sânge.
Din cauza acumulării de cetone în organism, scade rezerva alcalină din sânge.
Semnele și simptomele, în acest caz, sunt:
- respirație mirositoare;
- greață și vărsături;
- dificultăți de respirație;
- gură uscată;
- slăbiciune;
- confuzie;
- comă;
- dureri abdominale.
În acest caz este obligatoriu să solicităm ajutorul unui medic.
Ce este „fenomenul zorilor” (Dawn phenomenon)?
Este posibil să te confrunți cu niveluri mari de zahăr în sânge în primele ore ale dimineții, între orele 3 și 8 a.m., înainte de a mânca ceva, potrivit Asociației Americane de Diabet. Acesta se numește fenomenul zorilor, iar cercetătorii spun că este important să monitorizezi nivelul zahărului din sânge în această perioadă.
De ce? Fenomenul zorilor apare din cauza nivelurilor mai ridicate de hormoni precum cortizolul și hormonul de creștere. Acești hormoni semnalează ficatului să producă mai multă glucoză, astfel încât să ai energia care te ajută să te trezești.
Dacă nivelurile de zahăr în sânge sunt ridicate, poate fi din cauză că ai diabet sau diabetul tău nu este bine gestionat.
Asociația Americană de Diabet spune că dacă dimineața întâmpini episoade de hiperglicemie doar ocazional, este posibil ca acestea să nu afecteze A1C, un fel de test de glicemie. Dacă acestea devin frecvente, nivelurile de A1C se pot ridica, într-un interval îngrijorător.
Diagnosticarea hiperglicemiei
Care sunt analizele pentru depistarea hiperglicemiei?
Monitorizarea glicemiei la tine acasă
Monitorizarea de rutină a glicemiei, cu ajutorul unui glucometru, este cea mai bună modalitate de a fi sigur că planul tău de tratament îți tine concentrația de glucoză în intervalul pe care ți l-ai impus. Verifică-ți glicemia ori cât de des este necesar, adică de cate ori ți-a recomandat medicul tău.
În timpul consultului, medicul tău îți poate cere să faci un test pentru a determina hemoglobina glicată (Hb A1c). Acest test de sânge indică valoarea medie a glicemiei tale în ultimele două sau trei luni. Testul funcționează prin măsurarea procentului de glucoză din sânge atașată de hemoglobină, proteină care transportă oxigenul din globulele roșii ale sângelui. Un nivel al testului A1c de 7% sau mai mic înseamnă că planul tău de tratament funcționează și că glicemia ta a fost constantă, în limitele stabilite. Dacă testul indică o valoare mai mare de 7%, înseamnă că glicemia ta, în medie, a fost peste limita considerată normală. În acest caz, recomandarea medicului tău poate fi o schimbare în planul de tratament.
Tipuri de analize pentru diagnosticarea hiperglicemiei
Există diferite tipuri de teste de sânge care pot diagnostica hiperglicemia. Acestea sunt:
* un test de glucoză la întâmplare (random): acest test reflectă cantitatea de glucoză în sânge la un anumit moment din zi, un moment ales la întâmplare. Valorile normale ale glicemiei sunt, în general, cuprinse între 70 și 125 mg/dl.
* glicemia măsurată pe nemâncate: aceasta este măsurarea glicemiei dimineața devreme, înainte de a mânca sau de a bea ceva, după o perioadă de cel puțin 8 ore de post. Glicemia normală pe nemâncate are o valoare de mai puțin de 100 mg/dl. Glicemia de peste 100 mg/dl și până la 125 mg/dl sugerează prediabetul, în timp ce valoarea glicemiei de 126 mg/dl sau peste reprezintă un diagnostic de diabet.
* testul de toleranță la glucoză: acesta este un test care măsoară glicemia la orice moment din zi, după administrarea orală a unei doze de glucoză. Acest test este cel mai frecvent folosit pentru a diagnostica diabetul gestațional.
* testul care determină hemoglobina glicozilată sau glicohemoglobina (Hb A1c); acesta reprezintă o măsurare a glucozei care este legată de globulele roșii din sânge și este un indicator al glicemiei (concentrației de glucoză în sânge) din ultimele două-trei luni. Este un test considerat superior testului standard al glicemiei și este util în depistarea diabetului. Se consideră că există diabet în condițiile în care HbA1c are o valoare de 6.5% -7% .Dezavantajul îl reprezintă doar prezența diverselor forme de anemie a pacienților( feriprivă, talasemie etc). Însă, altfel, avantajele pe care le prezintă măsurarea HbA1c față de glicemie, în scopul diagnostic, sunt numeroase:
- Nu se impun condiții de recoltare “a jeun”(pe nemâncate)
- Variația biologică individuală este mai scăzută în comparație cu glicemia, care depinde mult de alimentație, momentul recoltării etc.
- Variații scăzute ale valorilor HbA1c în funcție de stres și diferite alte afecțiuni.
Continuarea pe www.doc.ro