De la fenomen social și de împrietenire până la cerșetorie și act artistic, colindatul în 2024 pare că și-a pierdut într-o oarecare măsură sensurile și scopurile inițiale.
Pentru a înțelege mai bine unde ne situăm astăzi, mai ales în ceea ce privește Generația Z – cea născută între 1996 și 2010 –, trebuie să facem o întoarcere în timp, în vremurile în care colindatul era mai mult decât un act artistic și de divertisment, scopul lui primordial fiind cel de ritual esențial al vieții. „Weekend Adevărul“ a discutat cu etnologul și cercetătorul Cristian Mușa despre rolul tradițional al colindatului care exista în sate până în urmă cu 100 de ani. „Colindatul reprezintă un ritual extrem de important, practicat în cea mai mare parte de cete de feciori. Practic, colindatul era o instituție țărănească: se coagula o ceată de tineri, coordonată de un vătaf-coordonator, iar de cele mai multe ori stăteau la o gazdă din sat începând de la Sfântul Nicolae până la Sfântul Ion, când se încheie ciclul sărbătorilor. Ceata avea anumite reguli, trebuia să respecte ceea ce spunea vătaful, tinerii ajutau gazda vara la muncile câmpului, iar iarna îi asigurau lemnele pentru foc“.
De asemenea, specialistul a explicat și de ce toți acești pași erau respectați cu sfințenie: „Colindatul avea rolul de protejare a spațiului și timpului, a comunității. Ceata este cea care avea cumva puteri de apărare în perioada colindatului, având în vedere că timpul moare și reînvie la sfârșit de an, cu precădere în noaptea dintre ani. Deci în timpul dintre moarte și reînviere este un fel de spațiu mort în care ar putea să apară spirite malefice care nu sunt de ajutor comunității. Din această cauză apare și zgomotul pe care îl facem în noaptea dintre ani, astăzi cu petarde, dar în trecut era făcut cu tălăngi, buhai și prin strigături. Tradiția noastră a colindatului de ceată a fost inclusă în Patrimoniul UNESCO. Când mergeam cu «Plugul», gazdele ne duceau pe la animale pentru a face zgomot cu tălăngile și goarnele de alamă“.
continuare pe adevarul.ro