S-ar fi îngrozit de adulatorii care îl ridică în slăvi. I-ar fi repugnat fetișizarea, idolatrizarea, sanctificarea. Numai incompetenții și maniacii îl pot transforma în profet al obscurantismului xenofob. Spiritul lui Eminescu transcende orice limitare naționalistă. Fiind nemărginit, nu poate fi pus în ramele reducționiste ale credințelor politice și chiar religioase.
Este transistoric și transideologic. „Eu nu cred nici în Iehova, Nici în Buddha-Sakya-Muni, Nici în viață, nici în moarte, Nici în stingere ca unii.”
Niciun dușman al poetului nu i-a pângărit mai cinic și mai abject moștenirea decât cei care au voit și vor să-l transforme într-un fel de ideolog antisemit. Un fel de A. C. Cuza sau Corneliu Zelea Codreanu avant la lettre. Recomand postările Facebook din aceste zile ale domnilor Vasile Bănescu și Radu Vancu.
Cum poate crede cineva că prietenul lui Caragiale era de fapt un înverșunat vânător de „alogeni”? Eminescu a fost copilul vremii sale. A plătit tribut prejudecăților vieneze din acei ani. Inclusiv antisemitismul. Maiorescu si P. P. Carp, figuri tutelare ale conservatorismului, nu au fost antisemiți. Nu mai vorbesc de E. Lovinescu, denunțat de precursorii protocronismului drept “înjidovit”.
– articolul continuă mai jos –
Ceea ce întreprind seculegionarii actuali continuă netrebnicele întreprinderi ale unor Iosif C.
» Citește continuarea pe pagina autorului