In vremurile din la Belle Epoque stridiile, alaturi de homar, caviar si somon reprezentau luxul maxim al gastronomiei, avand aura de glamour. O duzina de stridii si o sticla de sampanie reprezentau rafinamentul sublim.
Cu timpul insa, fructele de mare, chiar daca raman in continuare scumpe, s-au “democratizat” ajungand pe mesele tot mai multor persoane, mai ales de sarbatori. In asemenea masura, incat a devenit o moda pentru supermarketuri sa ofere astfel de produse pentru a fi consumate intr-un raion alaturat.
Stridiile se consuma crude, fierte, prajite, la cuptor, afumate, murate, la gratar sau ca ingredient aditional la diverse mancaruri. Gustul lor unic (o combinatie de apa de mare si iod) si aspectul gelatinos le transforma in alimente fie adorate, fie dispretuite.
Stridiile crude se consuma ca atare: se soarbe direct sucul si carnea scoicii, sau cu un strop de zeama de lamaie si sare, uneori cu unt. Pentru a le desface, este necesar un cutit special de stridii (se poate inlocui cu un cutit cu lama scurta).
La restaurant, stridiile sunt aduse gata deschise in cochilie pe un platou tapetat cu gheata pisata. Sucul de lamaie potenteaza aroma conferita stridiilor de sarurile iodate.
In ce priveste bautura potrivita, cel mai bine merg insotite de un vin alb sec sau de o sampanie brut. Legenda spune ca sunt afrodisiace.
Citește articolul integral pe Ziaruldeiasi.ro
Citește și: {loadposition articlescategoryload}