* Costan Donose a ieşit la micul magazin din cartier, după câteva produse de strictă necesitate (bere, de exemplu); avea în buzunar declaraţia pe propria răspundere şi o listă scoasă la imprimantă, cu ce trebuie să faci când te întorci acasă, pentru a nu te infecta. S-a întors după jumătate de oră; în timp ce urca pe scări a citit “când ajungi acasă, după ce te-ai spălat pe mâini te dezbraci de hainele de pe stradă şi le pui pe balcon, faci un duş şi te îmbraci în hainele de casă”. Acasă a mers întins la baie, s-a spălat bine pe mâini, minimum 20 de secunde, apoi s-a dezbrăcat de tot de hainele de stradă şi le-a dus, ghem, pe balcon; vecina de alături, care întindea rufe la uscat, i-a strigat ceva, gen “Eşti om la casa ta şi ieşi cu cucul gol afară, să te vadă lumea! Nesimţitule!”.
* Cât aştepta să se încălzească apa de la duş, Costan a mai citit “La intrarea în casă să aveţi două preşuri, cel din exterior îmbibat în soluţie de clor. De pe primul treci pe al doilea, te descalţi şi îţi pui pantofii în acelaşi loc.”. După duş a ieşit pe hol, în halat de baie, să toarne clor pe preş. Şi-a scos pantofii din dulap, i-a frecat pe preş şi s-a gândit că mai bine să-i lase în faţa uşii. Şi-a frecat pe preş şi papucii de casă, apoi a pornit din nou spre balcon, să-şi lase halatul cu care ieşise afară; vecina era tot acolo şi l-a chemat pe bărbatu-său: “Vino, Gicule, că obsedatul ăsta nu se astâmpără!”. În casă, a descoperit că tălpile pline de clor ale papucilor decoloraseră covorul, dar asta chiar că nu mai avea importanţă…
* Costan a citit în continuare de pe foaie: “Vom dezinfecta clanţa, întrerupătoarele, cheile, telefonul şi alte obiecte folosite”, aşa că a ieşit pe hol încă o dată, acum fără halat, cu o cârpă înmuiată în spirt, să spele clanţa, întrerupătorul şi soneria; cu acest prilej a remarcat într-o doară că pantofii săi, frecaţi pe preşul cu clor şi lăsaţi în faţa uşii, dispăruseră – semn că i-o fi furat careva. Când a frecat întrerupătorul cu o cârpă udă s-a curentat niţel, s-a smucit, a alunecat, având picioarele goale şi umede de la clorul de pe covoraş, iar uşa s-a închis pe dinafară; cheile erau în casă, în chiuvetă, udate cu alcool, în vreme ce Costan era pe hol, în faţa uşii, îmbrăcat cam ca Adam înainte de a muşca din măr. De jos, de la parter, se auziră uşa blocului trântită şi paşi care urcau…
