Marţi, 2 februarie, se împlinesc 621 de ani de la prima atestare documentară a Cetăţii Neamţului, aflată la marginea de nord-vest a orașului Târgu Neamț, pe Culmea Pleşului, deasupra Luncii Ozanei, fiind concepută ca parte a sistemului de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, în perioada apariției pericolului otoman.
Despre data exactă a începerii lucrărilor la cetate nu există date certe. Mai mulţi istorici şi filologi, printre care unii de mare calibru, precum A.D. Xenopol, B.P. Haşdeu, D. Onciul ş.a., pornind de la Bula papală din anul 1232, în care se strecura informaţia că în timpul şederii cavalerilor teutoni în Ţara Bârsei, între anii 1211-1225, aceştia ar fi construit pe versantul estic al Carpaţilor un castrum muntissimum, au acreditat ideea că este vorba de Cetatea Neamţului.
Ipoteza germanică – teutonică sau săsească – a Cetăţii Neamţ a fost însuşită de mulţi dintre istoricii noştri, care au trebuit într-un fel sau altul să se pronunţe asupra originii acesteia, pornind de la numele pe care îl poartă.
Mai sigur este că Cetatea Neamţului este o ctitorie ridicată în perioada domniei lui Petru I în Moldova (1374-1391), confirmată şi de cercetări arheologice care au scos la lumină urme materiale de la sfârşitul secolului al XVI-lea şi monede de argint de pe vremea acestuia.
Crearea statală a Moldovei în anul 1359 precum şi dezvoltarea economică ulterioară au fost premizele pentru construirea unor fortificaţii de piatră, menite să asigure controlul strategic în caz de război, iar pe perioada domniei lui Petru I Muşat au fost gândite trei astfel de construcţii – la Neamţ, Suceava şi Şcheia (actuala Mănăstire Zamca), alături de alte numeroase lăcaşe de cult fortificate.
Citiți articolul integral pe Rador.ro
Citește și: {loadposition articlescategoryload}