Teoria gravitațională a lui Albert Einstein, relativitatea generală, este celebră printre altele și pentru faptul că este incompletă. După cum a demonstrat Roger Penrose, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, atunci când materia se prăbușește sub propria atracție gravitațională, rezultatul este o „singularitate” – un punct de densitate sau curbură infinită.
La o singularitate, spațiul, timpul și materia sunt strivite și întinse până la inexistență. Legile fizicii, așa cum le cunoaștem noi, suferă o ruptură completă. Dacă am putea observa singularitățile, teoriile noastre fizice nu ar mai putea fi utilizate pentru a prezice viitorul din trecut. Cu alte cuvinte, știința ar deveni o imposibilitate.
Penrose a realizat, de asemenea, că natura ar putea deține un remediu pentru această soartă – găurile negre.
O caracteristică definitorie a unei găuri negre este orizontul evenimentelor, o membrană unidirecțională în spațiu-timp. Obiectele – inclusiv lumina – care traversează orizontul evenimentelor nu mai pot ieși niciodată din cauza atracției gravitaționale incredibil de puternice a găurii negre. În toate descrierile matematice cunoscute ale găurilor negre, singularitățile sunt prezente în centrul acestora.
Penrose a postulat că toate singularitățile colapsului gravitațional sunt „îmbrăcate” de orizonturile evenimentelor găurilor negre – ceea ce înseamnă că nu am putea observa niciodată una.
» Citește continuarea pe pagina autorului