Istoricul Constantin C. Giurescu în Istoria Bucureștilor menționează, în câteva pasaje, detalii semnificative despre cum și, mai ales, ce învățau elevii din București acum sute de ani.
„În localul cel nou, clădit de domn (n.r. Constantin Brâncoveanu), de la Sfântul Sava, vor fi trei dascăli, cu salariu anual, care vor preda logica, metafizica, și psihologia, fizica și astronomia, retorica, gramatica și ortografia. Se vor face lecturi din Xenofon, Plutarh și Tucidide, din cuvântările lui Isocrate, Demostene și ale sfântului Grigore din Nazianz, cântecele lui Pindar, fabulele lui Esop, tragediile lui Sofocle și Euripide, din cugetările lui Cato și Pitagora; bineînțeles, se va citi din Evanghelie și din Faptele Apostolilor. Nu vor lipsi exercițiile practice, în scris, la gramatică, dându-se atenție și ortografiei; temele vor fi corectate; se vor face și dialoguri în contradictoriu. Cursurile vor avea loc numai cinci zile pe săptămână, joia și duminica fiind rezervate pentru vacanța și odihna învățăceilor”.
La peste o sută de ani, în timpul lui Caragea, domnie de crunte amintiri, se întâmplă totuși și câteva fapte pozitive. Cea mai importantă, prin urmările și răsunetul pe care le-a avut, a fost întemeierea noii școli românești, cu trei dascăli, dintre care al treilea, cel mai înalt, trebuia să predea matematicile, geografia și agrimensura sau măsurarea pământului, practica făcându-se pe locurile virane din oraș.
Pentru acest post este recomandat, la 6/18 martie, <>. Caragea își dă aprobarea și Gheorghe Lazăr – căci de el e vorba – își începu cursul adăugând însă, la materiile prevăzute inițial, și geografia istorică, gramatica și filozofia.
Aflaţi amănunte de pe urbology.ro